Ar trebui poate sa socotesc zilele in care nu reusesc sa intrezaresc Clujul (ma rog, Zorilor, Manastur si Gruia) de la mine din dormitor dimineata. Sunt cu siguranta cel putin egale cu cele in care soarele sau macar o lumina calda acopera orasul de pe Somes. Poate singurul motiv pentru care as accepta sansele oferite de Bucuresti, in ultimul timp tot mai numeroase, este cel de a trai intr-un oras cu mult soare. Sunt o persoana solara si ceata si umezeala pe care le-am avut pana la 18 ani in oraselul meu de provincie, iar in ultimii 15 ani aici in Clujul nostru drag, ma fac sa ma gandesc tot mai mult la o posibila plecare spre Dambovita. Muresul si Somesul datatoare de ceata pana si in unele dimineti din iulie sau august nu cred ca se vor schimba pentru mine. Iubesc soarele si prefer temperaturile de 40 de grade decat frigul si umezeala permanenta. Ca sa nu mai vorbesc de ploi. Cand eram copil si ma plangeam suparat de vremea din urbea natala, tatal meu imi explica ca sa ma linisteasca ca in Brasovul studentiei sale vremea era si mai pacatoasa pentru ca temperaturile erau tot timpul anului mai scazute decat media pe tara.
Cand ii mai vad si pe Tavi sau pe Dimi care abia se misca cu spatele anchilozat de umezeala, imi dau seama ca peste mai putin de douazeci de ani voi avea aceeasi soarta. Dar totusi ce ma fac, atata timp simt ca chiar sunt indragostit de orasul asta, cu toate pacatele sale climaterice si nu numai. Iubesc al naibii de mult orasul asta care simt cum a zbughit-o spre devenirea unei a doua capitale a tarisoarei. Se misca Clujul cu o viteza pe care acum 3-4 ani nici macar nu o intuiam. Cum sa plec de aici tocmai acum?! Bucurestiul ma deranjeaza enorm din cauza calitatii umane precare si a comportamentelor agresiv-mitocanesti care il caracterizeaza! Nu sunt un fanatic al ardelenilor superiori in tot si in toate pentru ca si noi cei din arcul Carpatic suntem infiorator de schimbati . Nici noi nu mai suntem ce am fost odata. Dar parca totusi aici cuvantul este cuvant, intelegerile se fac de cele mai multe ori pentru a fi respectate, iar lipsa de caracter, golania, mitocania si lipsa de fair play nu sunt atribute de apreciat la o persoana! Aici sa fi smecher nu inseamna sa dai tepe si sa nu fi prins sau repudiat de societatea in care te invarti. Parca mai avem o urma de bun simt si de morala. Nici noi pentru foarte multa vreme, dar mai avem. M-am intalnit in ultimii ani, de cand pasesc prin Bucuresti, cel putin o data pe saptamana, dimineata si ma intorc seara, cu multiple situatii in care oameni inteligenti, cultivati cu o imagine puternica in societate, nu respectau intelegeri facute inainte cu cateva zile sau ore. Sau altii care, chiar daca sunt oameni onesti si de cuvant, apreciau in discutiile la masa sau o cafea tot felul de personaje infioratoare si grotesti ale tranzitiei romanesti. Chiar daca stiau ca simpatizeaza niste lepre umane, simpatia catre acesti nenorociti nu si-o puteau infrana, pentru ca le aprecia spiritul smecheresc si puterea de adaptare si de a se ‘descurca’! De altfel pentru exemplificare este de ajuns sa privesti spre lumea fotbalului sau spre cea politica pentru a intelege ca cei care astazi se injura si se ameninta cu ochii injectati de ura, maine pot sa se imbratiseze si sa se declare cei mai buni prieteni! Nu mai intelegi nimic, decat ca fanariotii, tatarii, turcii, machedonii, slavii, grecii si alte natii ale pamantului, recunoscute pentru usurinta cu care tradeaza sau isi schimba simpatiile si credintele, au navalit si influentat decisiv lumea lui Bucur! Pacat. Bucurestiul are totusi o clima ce ar fi mai aproape de sufletul meu. Poate chiar si asa, cu toate pacatele sale, ar merita cativa ani din viata cuiva care ar vrea sa-si demonstreze ca poate razbi si in jungla infernala de acolo. Mai traim si mai vedem. Daca se ridica ceata ?
Ajunge sa urmaresti stirile de pe Realitatea sa iti dai sema ce cultura si cata inteligenta au traitorii din Bucuresti. Stire de primetime: Ludovic Orban l-a asemuit pe Basescu cu un personaj din Stapanul Inelelor, si Geoana a lansat programul Amazoanele. Penibil! In Cluj daca doi politicieni se atatca macar se lasa cu un sacand adevarat, nu bancuri de doi lei.
rares, e simplu…
lasa vila din acel cartier rezidential al clujului si muta-te in centru, de preferat in casa nationalizata din centru cu chirie mica
asa o sa vezi clujul de foarte aproape
@BB, trebuie sa recunostem ca intreaga presa sufera un accentuat proces de tabloidizare. Pana si cele mai seriase ziare romanesti mai vin cu cate o dezgolita sau ceva Elodie si sex. Din pacate televiziunile au luat-o de mult inaintea ziarelor. Promovarea lui Becali Oieru si a celorlalti semidocti gen Borcica, MM-ul, Turcu, Mititelu, Mitica ’sef peste mititica din fotbal’ si altii a inceput-o PRO si o continua ceilalti. Inclusiv asa zisele televiziuni specializate pe stiri. Orice tampenie spune un ‘om de fotbal’ sau un politician mai mult sau mai putin retardat mintal, exista editori care sa decida ca merita sa fie inserata aberatia respectiva intr-un calup de stiri sau chiar ca merita o dechidere de ziar! Ca sa nu mai vorbim de fetitele de la Meteo de prin ziare si televiziuni sau ‘actritele de budoar’ care au ajuns sa domine autoritar spatiul alocat in presa scrisa si jurnale de actualitati. Cat despre mitici, nu am ascuns niciodata ca eu chiar cred ca nu suntem la fel ca ei. Inca. Din fericire.
@ (?) am un simt mostenit din batrani al proprietatii, deci nu voi lasa niciodata ce-mi apartine. Chiar daca e doar o jumatate a unei casute pe pamant si nu se afla chiar intr-un cartier rezidential ci mai degraba intr-un urias santier, cu drumuri desfundate, amintind de sinistra Epoca de Aur.
Cat despre casele nationalizate, cu tot respectul si intelegerea umana pe care le port celor care au trait o viata in aceste case, nu pot sa nu uit ca ele au fost furate unor oameni de puterea proletara comunist-bolsevica in sinistrii ani ‘50-’60. Deci ele vor trebui pana la ultimul pod sau camera de servitoare restituite ‘in integrum’ urmasilor celor care le-au construit si plans pentru ele! Nu ma voi muta intr-o asemenea casa decat cu acordul proprietarului de drept si doar dupa ce jumatatea mea de casuta o vor nationaliza, peste cadravul meu! (Doamne fereste!) Sa multumim Bunului Dumnezeu ca nu am fost nevoiti sa traim acele vremuri! Traiasca Sfanta Proprietate!
@ (?) oricum am apreciat gluma! Numai bine. Dar chiar e umezeala si ceata al naibii de multa la noi la Koloszvar!
Dupa cum se poate intrevedea,plecarea la Bucuresti pare inevitabila. Pentru cariera ta, Bucurestiul reprezinta pasul urmator. Asa ca desi cu,catva timp in urma spune-am ca n-ar trebui sa parasesti inima Ardealului, e de preferat sa traiesti intr-un oras co o clima mai blanda. Eu am ajuns pe o insula cu o clima umeda dar,drept sa-ti spun Australia mi-ar fi pe plac. Si asa sunt destul de departe de Ardealul nostru drag. Asa ca avantajul tau este ca Bucurestiul e destul de aproape de Cluj.
Viata ne ofera sanse si acestea pot fi unice, asa ca urmeaza-ti instinctul.
Draga Rares,
sunt si eu prins in aceeasi dilema ca si a ta. Din punct de vedere al confortului personal Clujul e peste Bucuresti. Din punct de vedere financiar, salarii , business, Bucurestiul e cel putin 3XCLUJ.
eu zic sa stati cuminti cu Bucurestiul. Spre deosebire de voi (Rares, Ciprian) eu am trait acolo o jumatate de viata, practic mult mai mult decat in Cluj. Cand m-am mutat aici, am simtit ca respir aer curat, m-am simtit acasa. Nici o oferta financiara, oricat ar fi ea de tentanta, nici o pozitie, oricat de provocatoare, nu m-ar face sa ma duc inapoi.
Prefer sa traiesc decent aici, in Cluj, decat sa traiesc mult mai bine in Bucuresti. Aveti incredere in ce va spun – nu exista comparatie.
Of, of… mai mai…!!!
Cum ar fi sa ne demonstram calitatile “faptic”, sa-i lasam pe altii sa ne aprecieze si sa nu cadem in penibil cu “to much selfesteem”?!
Chiar as vrea sa te apreciez mai mult domnule Bogdan!
Tu, la randul tau, stimezi “niste lepre umane”! Nu stiu, nici eu, ce sa mai cred in cazul de fata.Sa-si fi pus,deja, Bucurestiul amprenta si asupra caracterului tau?!
Te las sa “reflectezi”!
rares, nu merge siteul ziarului……….
Scuze, a fost o problema tehnica ce a fost remediata acum cateva minute. Acum merge! Scuze inca o data. Noapte buna.
Eu am spus mereu ca nu voi schimba Clujul cu Bucurestiul, pentru nimic in lume… Acum muncesc in Bucuresti si vreau sa imi demonstrez, asa cum spui si tu, ca pot sa reusesc si aici, asa cum am facut-o la Cluj. Am cantarit indelung cele doua optiuni si am ajuns la concluzia ca, daca imi doresc sa ating un nivel de dezvoltare profesionala in concordanta cu capacitatile mele, trebuie sa fac acest pas. Si eu, asemeni multor prieteni care au parasit Clujul in favoarea capitalei, desi sufleteste ar fi preferat urbea de pe Somes, am venit aici doar pentru cativa ani… Pentru mine, ca si pentru ei de altfel, acasa va fi intotdeauna la Cluj.
PS La ora la care scriu, cand la Cluj e gri si mohorat, in Bucuresti este o vreme superba, primavaratica, si un soare orbitor
… Si chiar daca aici sunt multi oameni de o calitate indoielnica, la un moment dat devii imun si ajungi sa ii ignori. Important e sa nu te lasi tu alterat de influenta acestui mediu!
Sunt tare curios cat ai sa rezisti pe piata din Bucuresti? Daca nici in Cluj nu ai reusit sa te remarci crezi ca vei reusi in Bucuresti? Mai gandeste-te…..
@ mihai rusu: Nu prea vad de unde ai tras tu concluzia concluzia ca nu am reusit la Cluj. Spuneam ca vreau sa imi demonstrez ca pot reusi SI aici (in Bucuresti) asa cum am facut-o la Cluj. Sunt in plina ascensiune la actualul loc de munca. Si la Cluj am invatat o lectie foarte importanta: nu conteaza din ce pozitie pornesti, poti ajunge sus foarte repede, daca muncesti cu placere, si stii sa fi profi. Acum depinde insa de ceea ce intelegi tu prin a te remarca… Nu am sa apar in presa, daca la genul asta de “remarcat” faci aluzie. Insa atata timp cat ma bucur de apreciere la locul de munca si activitatea mea profesionala nu lasa loc de reprosuri din partea nimanui, fie ei superiori ierarhici, colegi ori clienti, cu siguranta am sa reusesc. Nu exista metoda mai buna de a te face remarcat decat prin calitatea muncii tale. Iar in job-ul pe care l-am avut la Cluj nu am avut vreodata parte de reprosuri legate de calitatea muncii mele.Si sunt destui care pot sustine afirmatia aceasta. Daca esti un profesionist, vei fi apreciat cu siguranta! Asa ca nu am la ce sa ma mai gandesc. Sunt convinsa ca am facut o alegere buna.
Rares,
o sa vina o zi in care ceata Clujului iti va deveni draga si necesara, o zi in care o sa multumesti gandului sau divinitatii care te-a oprit sa pleci, chiar si numai pentru o perioada limitata de timp, din acest minunat oras.E de preferat reumatismul oricaror boli (majoritatea tin de psihic) cu care, crede-ma pe cuvant, ai mari sanse sa te procopsesti prin Bucuresti.
Ti-am descoperit blog-ul intamplator, dar o sa continui sa-l citesc, pentru ca ai creat inca un mijloc de a-i face pe dezradacinatii ca mine sa se simta partasi la trecerea timpului in Cluj.Multumesc.Gabi