Raspunsul este simplu, boul de contribuabil! Adica eu, tu si toti ceilalti cetateni care ne achhitam de plata taxelor si impozitelor. Este vorba de o cifra aiuritoare de-a dreptul dar cat se poate de adevarata. 13.500 de euro pe zi plateste Romania companiei americane Bechtel din cauza unui contract defectuos incheiat si mult mai prost, nu credeam ca se poate, renegociat care prevedea ca statul roman sa asigure finantarea intr-o anumita suma lunara a lucrarilor la celebra deja Autostrada Transilvania. Practic nu a ajuns ca Nastase si ai lui au negociat extrem de prost pentru Romania contractul, dar au mai venit si portocalii lui Basescu cu retardatul ala de Dobre, cel mai imbecil ministru al transporturilor pe care l-a avut Romania in ultimii 18 ani si au mai blocat inca un an contractul cu americanii, care au stat, au tacut dar nu uita sa factureze zilnic si sa incaseze lunar. Oare cine plateste pentru cei 13.500 de euro pe zi penalitati la contract? Oare plateste Basescu si familia sa, sau Tariceanu si familia? Sau poate-i mai ajuta putin si Dobre sau Berceanu cu Nastase si Mitrea, artizanii celui mai pagubos contract incheiat in ultimii ani, bineinteles dupa cel de privatizare a Petrom si de vanzare a Sidex! Un lucru este cert, M3-ul Ungariei ajunge in curand de la Debrecen la Berettyoujfalu si apoi inca putin pana la Biharkerestes-ul, M5-ul a trecut cu mult de Puspokladany si se apropie si el de Romania in timp ce noi ne gandim daca afacerea Skoda din interbelic a fost doar o intamplare sau alesii Romaniei au fost, sunt si vor fi niste golani corupti si mai mult decat coruptibili!?
Monthly Archive for September, 2008
Echipa Corneteanu – Nahoi – Ciocazeanu, dupa indelungi tatonari si studii de piata, a renuntat din informatiile pe care le detin la ideea lansarii unui Adevar regional si se focuseaza, impreuna cu echipa din Cluj, pe unul local. Explicatiile acestui gest, care vine sa anuleze zvonurile privind iminenta lansare a a Adevarului de Transilvania, undeva prin septembrie, demonstreaza inca o data ca cel putin pentru moment un ziar regional puternic, la nivel de Ardeal, nu-si gaseste locul pe piata. Riscul e inca prea mare si nimeni nu pare ca vrea sa-l asume. Ar fi interesant ca un vector media sa ajute la recristalizarea unei identitati adormite daca nu chiar pierdute pe alocuri. Desi cei care ar fi putut sa sustina un astfel de proiect extrem de ambitios ar fi tocmai cei care se bucura de finantari abundente din partea celui mai bogat roman, conu Dinu, proiectul se pare ca era usor riscant chiar si pentru Patrician. Greu cu corespondentii, si mai greu cu subredactiile la nivel de Transilvania, greu cu atragerea de publicitate, greu cu controlul asupra prea multor jurnalisti de cooperativa, destul de greu cu atragerea de subiecte comune pentru toti ardelenii. Subiecte care sa nu fie neaparat subiecte nationale si a caror impact sa-i priveasca direct, cu precadere pe traitorii ardeleni. Autostrada Transilvania si tot ce este legat de acest subiect ar fi poate unul dintre acele subiecte . Desi cu totii ne mandrim ca suntem ardeleni, cand vine vorba de interesul regional, acesta tinde sa paleasca in fata celui local. E doar o simpla parere.
De altfel, probabil focusarea pe Cluj are mai multe explicatii. Una extrem de importanta ar fi folosirea unui nume ce inca ramane puternic in mentalul cititorului de presa clujean, Adevarul de Cluj fiind fara indoiala un brand ce inca rezoneaza puternic pe piata. Doi: cu siguranta in cazul in care proiectul isi va arata viabilitatea, nu va exista nici o problema ca acesta sa se extinda la nivel regional. Dar asta dupa aparitia unor institutii administrative, politice si economice care sa preceada regional un astfel de proiect media. Trei: data fiind apropiata campanie electorala si miza acesteia, este de asteptat ca un vector media ce porneste in tromba sa fie folosit ca o maciuca impotriva unui fief portocaliu, controlat de liderul partidului aflat intr-o dusmanie fatisa cu finantatorul Patriciu. De asemenea, inevstitiile in curs in tipografia Garamond, aflata de curand intr-o semi-proprietate a aceluiasi om de afaceri poate constitui un avantaj important pentru o astfel de publicatie locala.
Oricum ar fi, urez succes colegilor Dana Gherman, Remus Florescu si Bogdan Stanciu, impreuna cu echipa pe care o coordoneaza. Concurenta genereaza calitate!
Am ramas socat si trist atunci cand am aflat ca Marea Doamna a dizidentei romanesti, Doina Cornea, se afla in spital. Rapusa de un accident cerebral in noaptea de miercuri spre joi, teribila si neinfricata luptatoare anticomunista din Cluj se afla intr-un salon cu mai multe paturi la Spitalul Militar din Cluj. Nu ne ramane decat sa speram cu totii ca Bunul Dumnezeu va veghea la sanatatea sa asa incat sa o avem inca multi ani alaturi de noi. Doina Cornea este un exemplu palpabil a rezistentei la teroare pentru acele generatii care au aflat doar din manualele de istorie despre teribila plaga rosie, acea ciuma care timp de 45 de ani a zdrobit destine si a reusit sa scoata Romania de pe orbita civilizatiei europene. Din pacate noi toti, jurnalistii in special dar si autoritati administrative, politicieni si cercetatori, istorici, cadre universitare sau profesori de liceu am uitat mult prea repede despre ce a reprezentat aceasta femeie micuta la stat si plapanda dar cu un caracter si un spirit urias pentru o Romanie ce parea ca nu mai avea nimic care sa dovedeasca ca nu-si doreste comunismul si dictatura personala a lui Ceausescu si a familiei sale! Personal, simt ca am gresit enorm fata de acest ‘monument al luptei anticomuniste’, Doina Cornea, deoarece nu am incercat macar sa-i iau vreun interviu, sa-i evoc activitatea sau sa o rog sa intervina telefonic in una dintre multele emisiuni tip talk-show pe care le-am realizat sau in care am participat ca invitat permanent! Probabil am fost mult prea preocupati cu totii de viata de zi cu zi si de personulitatile vremii noastre din politica sau administratie pentru a da atentia cuvenita acestei mari Doamne! Este un mare pacat ca am dat-o prea repede uitarii pe Doina Cornea si cel putin in ceea ce priveste incepand de maine ziarul ZIUA de CLUJ si emisiunile in care voi mai participa, voi incerca sa nu uit ca acum 20 ani o consideram cu totii pe aceasta femeie din Cluj o personalitate de talia lui Vaclav Havel, Adam Michnik, Lech Wallesa, Bronislaw Geremek, Herta Muller, Richard Wagner sau Aleksander Soljenitin! Diferenta dintre Diona Cornea insa si toti acestia este ca in timp ce marea majoritate dintre ei nu au spus ‘Nu’ functiilor politice dupa caderea comunismului in tarile lor de origine, Doamna rezistentei din Cluj a ramas in umbra ca aceeasi ardeleanca modesta si de bun-simt! Poate singurele exemple similare sunt Monica Lovinescu si Elizabeta Rizea din Nucsoara plecate insa din mijlocul nostru! Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate si zile luminoase Doinei Cornea, Romania are inca multa nevoie de un asemenea spirit!
Desi sunt absolut convins ca rusinea este un sentiment ce tine de educatie, civilizatie si suflet in cele din urma, alaturi de cei douazeci de mii de romani ardeleni din tribunele stadionului din Cluj am sperat ca tricolorii, antrenorii si conducatorii fotbalului romanesc vor simti palma data de intreaga natiune romana. O palma data cu obida si amaraciune de un popor care in ultimele prea multe zeci de ani a zambit, a cantat si s-a bucurat doar la victoriile unei nationale a Romaniei in care si-a intrupat toate sperantele si visele. Victoriile tricolorilor au avut pe langa valoarea intrinseca si o valoare morala si emotionala imensa. In ele romanii si-au revazut visele de afirmare si mandria, cu ochii sufletului. In victoriile de la turneul final din Statele Unite sau din calificari, romanii si-au pus rapid sentimentele si sperantele de recladire a identitatii nationale si de reafirmare intr-o lume in care Romania era vazuta de cele mai multe ori ca o tara de lumea a treia. Poate de aceea notorietatea si simpatia pentru fotbalistii nationalei au ajuns la cote incredibile. Efuziunea si explozia de dragoste au ajuns pana intr-acolo incat au ajuns celebre sloganuri gen “Hagi presedinte!”; “Baciu (Gica Popescu) premier!” Romanii traiau o asemenea stare de euforie dupa meciurile nationalei incat erau in stare sa dea totul pe mana ‘artistilor gazonului’!
Dar la fel cum in istorie mandria marilor popoare continua sa fie prezenta doar prin prisma marilor personalitati ale istoriei demult apuse, se pare ca si iubitorii ‘sportului rege’ din Romania vor trebui sa se obisnuiasca sa traiasca din amintiri. ‘Generatia de aur’ a fotbalului romanesc construita in jurul lui Hagi, Popescu, Dorinel, Dan Petrescu, Lung, Lacatus, Sabau, Balint, Belodedici, Ilie Dumitrescu si a celorlalti romani pentru care a juca sub culorile rosu, galben si albastru reprezentau visul si mandria suprema va ramane indiscutabil ca varful de aur al celui mai iubit sport din Romania. Generatiile care au venit ulterior nu mai au nimic sfant si nu mai simt probabil nimic atunci cand joaca sub cele trei culori simbol ale romanilor de pretutindeni. Puterea banului a zdrobit din pacate sentimentele si mandria unora ce ar fi trebuit sa multumeasca permanent lui Dumnezeu. Indivizi fara nimic sfant si avand in minte doar cifrele cu multe zerouri pe care le vor incasa in urma unui meci al nationalei sau cresterea cotei in cazul in care vor sta in teren la un meci international, au ajuns sa se constituie in noile modele ale generatiilor actuale de pusti ce bat mingea intre blocuri sau la coltul strazilor desfundate din noile asa zise cartiere rezidentiale.
Generatia ‘Just Cavalli’, mai atenta la revistele paparazzi decat la sfaturile antrenorilor si preparatorilor fizici, si-a aratat la doar doua luni distanta micimea si neputinta. Dupa prapastatia lamentabila din jocul cu Olanda, de la Europenele din Zurich, ce a adus aminte de un simulacru intre FC Olt si Victoria Bucuresti, a urmat dezastrul absolut de sambata seara! O rusine si o umilinta cum rar le-a fost dat sa traiasca romanilor. Infrangerea cu 3 la 0 in fata modestei echipe a Lituaniei ne demonstreaza ca fotbalul de la nivelul reprezentativei nationale a Romaniei trece prin cea mai neagra perioada a ultimilor 40 de ani. Vedetismele incipiente si comportamentul de smecherasi de Dorobanti s-au dovedit, in cazul noilor vedete ale nationalei, ca duc la falimentul actului fotbalistic. Cu Lobont, Contra, Tamas, Rat, Marica sau Sapunaru sansele de a pierde chiar si in fata modestei echipe de pescari a Insulelor Feroe, a Andorei sau a Principatului Liechtenstein au crescut simtitor. In acest moment nu mai putem fi siguri ca vom castiga vreun meci in fata unei reprentative de la nivel european. Cu jucatori preocupati de rezervari de mese in Bamboo, The Office, Fratteli sau cu altii mult mai atenti sa castige simpatiile ‘vulpitelor profesioniste’ in goana permanenta de a-si mai atarna un trofeu la lunch-urile de la Casa di David sau Aquarium, viitorul fobalului romanesc suna extrem de prost. Cel putin in ceea ce priveste productia autohtona de asa zise talente. Cu o generatie de ratati infumurati ce au ajuns sa vanda pana si un meci de campionat European, cel cu Olanda, in incercarea de a-si salva colegul de paranghelii de la plata celor 12 milioane de euro, Romania mai are doar sansa de a naturaliza cate un negru, sud-american sau portughez.
Iata unde au dus fotbalul romanesc gasca de nenorociti catarata la varful sau. Sandu, Mitica, Alecsandrescu, Prunea si Lupescu patroneaza un fotbal in care antrenorul nationalei, barbugiul Piti, isi permite sa afirme arogant ca infrangerea cu Lituania ‘nu este un rezultat rusinos’ iar tricolorii arunca cu pietre dupa jurnalisti cu doar cateva ore inaintea consfintirii starii de faliment a nationalei de fotbal a Romaniei. Insa ca de obicei in Romania nimeni nu este de vina, nimeni nu trebuie sa demisioneze si presiunea publicului a fost mult prea mare! In rest, o lume infecta a fotbalului, in care fiecare acopera pe fiecare si tupeul absolut este rasplatit cu aplauze! Bunul simt a lui Dorinel, Dukadam, Belodedici, Lucescu, Gica Popescu, Boloni sau Dinu au ramas doar niste simple amintiri despre vremuri demult apuse! Hai Romania!
