Nesimtirea a batut de mult rusinea

Desi sunt  absolut convins ca rusinea este un sentiment ce tine de educatie, civilizatie si suflet in cele din urma,  alaturi de cei douazeci de mii de romani ardeleni din tribunele stadionului din Cluj am sperat ca tricolorii, antrenorii si conducatorii fotbalului romanesc vor simti palma data de intreaga natiune romana. O palma data cu obida si amaraciune de un popor care in ultimele prea multe zeci de ani a zambit, a cantat si s-a bucurat doar la victoriile unei nationale a Romaniei in care si-a intrupat toate sperantele si visele. Victoriile tricolorilor au avut pe langa valoarea intrinseca si o valoare morala si emotionala imensa. In ele romanii si-au revazut visele de afirmare si mandria, cu ochii sufletului. In victoriile de la turneul final din Statele Unite sau din calificari, romanii si-au pus rapid sentimentele si sperantele de recladire a identitatii nationale si de reafirmare intr-o lume in care Romania era vazuta de cele mai multe ori ca o tara de lumea a treia. Poate de aceea notorietatea si simpatia pentru fotbalistii nationalei au ajuns la cote incredibile. Efuziunea si explozia de dragoste au ajuns pana intr-acolo incat au ajuns celebre sloganuri gen “Hagi presedinte!”; “Baciu (Gica Popescu) premier!” Romanii traiau o asemenea stare de euforie dupa meciurile nationalei incat erau in stare sa dea totul pe mana ‘artistilor gazonului’!

Dar la fel cum in istorie mandria marilor popoare continua sa fie prezenta doar prin prisma marilor personalitati ale istoriei demult apuse, se pare ca si iubitorii ‘sportului rege’ din Romania vor trebui sa se obisnuiasca sa traiasca din amintiri. ‘Generatia de aur’ a fotbalului romanesc construita in jurul lui Hagi, Popescu, Dorinel, Dan Petrescu, Lung, Lacatus, Sabau, Balint, Belodedici, Ilie Dumitrescu si a celorlalti romani pentru care a juca sub culorile rosu, galben si albastru reprezentau visul si mandria suprema va ramane indiscutabil ca varful de aur al celui mai iubit sport din Romania. Generatiile care au venit ulterior nu mai au nimic sfant si nu mai simt probabil nimic atunci cand joaca sub cele trei culori simbol ale romanilor de pretutindeni. Puterea banului a zdrobit din pacate sentimentele si mandria unora ce ar fi trebuit sa multumeasca permanent lui Dumnezeu. Indivizi fara nimic sfant si avand in minte doar cifrele cu multe zerouri pe care le vor incasa in urma unui meci al nationalei sau cresterea cotei in cazul in care vor sta in teren la un meci international, au ajuns sa se constituie in noile modele ale generatiilor actuale de pusti ce bat mingea intre blocuri sau la coltul strazilor desfundate din noile asa zise cartiere rezidentiale.

Generatia ‘Just Cavalli’, mai atenta la revistele paparazzi decat la sfaturile antrenorilor si preparatorilor fizici, si-a aratat la doar doua luni distanta micimea si neputinta. Dupa prapastatia lamentabila din jocul cu Olanda, de la Europenele din Zurich, ce a adus aminte de un simulacru intre FC Olt si Victoria Bucuresti, a urmat dezastrul absolut de sambata seara! O rusine si o umilinta cum rar le-a fost dat sa traiasca romanilor. Infrangerea cu 3 la 0 in fata modestei echipe a Lituaniei ne demonstreaza ca fotbalul de la nivelul reprezentativei nationale a Romaniei trece prin cea mai neagra perioada a ultimilor 40 de ani. Vedetismele incipiente si comportamentul de smecherasi de Dorobanti s-au dovedit, in cazul noilor vedete ale nationalei, ca duc la falimentul actului fotbalistic. Cu Lobont, Contra, Tamas, Rat, Marica sau Sapunaru sansele de a pierde chiar si in fata modestei echipe de pescari a Insulelor Feroe, a Andorei sau a Principatului Liechtenstein au crescut simtitor. In acest moment nu mai putem fi siguri ca vom castiga vreun meci in fata unei reprentative de la nivel european. Cu jucatori preocupati de rezervari de mese in Bamboo, The Office, Fratteli sau cu altii mult mai atenti sa castige simpatiile ‘vulpitelor profesioniste’ in goana permanenta de a-si mai atarna un trofeu la lunch-urile de la Casa di David sau Aquarium, viitorul fobalului romanesc suna extrem de prost. Cel putin in ceea ce priveste productia autohtona de asa zise talente. Cu o generatie de ratati infumurati ce au ajuns sa vanda pana si un meci de campionat European, cel cu Olanda, in incercarea de a-si salva colegul de paranghelii de la plata celor 12 milioane de euro, Romania mai are doar sansa de a naturaliza cate un negru, sud-american sau portughez.

Iata unde au dus fotbalul romanesc gasca de nenorociti catarata la varful sau. Sandu, Mitica, Alecsandrescu, Prunea si Lupescu patroneaza un fotbal in care antrenorul nationalei, barbugiul Piti, isi permite sa afirme arogant ca infrangerea cu Lituania ‘nu este un rezultat rusinos’ iar tricolorii arunca cu pietre dupa jurnalisti cu doar cateva ore inaintea consfintirii starii de faliment a nationalei de fotbal a Romaniei. Insa ca de obicei in Romania nimeni nu este de vina, nimeni nu trebuie sa demisioneze si presiunea publicului a fost mult prea mare! In rest, o lume infecta a fotbalului, in care fiecare acopera pe fiecare si tupeul absolut este rasplatit cu aplauze! Bunul simt a lui Dorinel, Dukadam, Belodedici, Lucescu, Gica Popescu, Boloni sau Dinu au ramas doar niste simple amintiri despre vremuri demult apuse! Hai Romania!