Cine nu restructureaza, moare

E simplu. Decembrie, ianuarie, februarie vor fi crunte. Economia romaneasca pur si simplu sta sa crape dupa doar un an si o luna de cand Kuki ne convingea ca duduie. Ultimul lucru de care ar avea nevoie Romania astazi e sa continue criza politica. Un final apoteotic ar fi intrarea in anticipate cu alegeri pentru Parlament. Ar fi ultimul bobarnac pentru ca economia Romaniei sa intre definitiv in colaps. Grecia anunta prin vocea ministrului de Finante ca exista posibilitatea ca in urmatoarele 30 de zile economia vechii Elade sa intre in faliment. Pentru salariile bugetarilor si pensiile din decembrie, ianuarie si februarie Guvernul e nevoit sa se imprumute din nou de la bancile private. Acestea sunt poate singurele care reusesc sa faca profit real creditand statul. Privatii sunt privati cu maxima suspiciune deroarece spectrul falimentului sau insolventei sta deasupra capetelor tuturor celor din mediul privat. Statul e mai greu sa intre in faliment si atunci bancile prefera sa crediteze in continuare in detrimentul sectorului privat. Mari companii sunt in stare de faliment si-si trag cu greu sufletul intr-o economie romaneasca aflata acum sub stare de soc dupa cresterea din 2007 si prima jumatate a lui 2008. Flanco, Flamingo, Spar, Trident, Altex, Media Galaxy, Pic, brand-uri care cu un an in urma erau cu ofertanti de afara pentru a fi achizitionate si-au frant gatul si unele dintre ele se bat in nisipurile miscatoare ale insolventei sau ale falimentului deplin. Presa a fost la randul ei prada asaltului nemilos al taifunului numit criza si in acest moment sunt zeci de publicatii inchise sau posturi tv si alte produse print si on-line asupra carora apasa spectrul falimentului. Nume mari ale presei traiesc drama intarzierilor salariale si a procedurilor de insolventa. Cine nu a inteles la timp sa faca reduceri salariale sau reduceri de personal coroborate cu reducerea cheltuielilor pe toate departamentele interne risca astazi sa moara. De altfel, exista multi care deja au murit dupa ce  in urma cu doar un an urlau de mama focului la adapostul pseudonimelor si ip-urilor ascunse de pe blogosfera impotriva celor care au actionat primii incercand reducerea costurilor. Atunci, am privit intreaga agitatie creata in jurul unei decizii radicale, dar necesare, cu maxima curiozitate si deplina eleganta si maturitate, incercand sa inteleg ce este in mintea celor care se apucasera sa improaste cu noroi. Am inteles atunci, dupa cateva zile, ca nu era neaparat rea intentie decat in cazul unora. Cei mai multi dintre cei care comentau copios, fiind incapabili sa-si administreze coerent banii de buzunar de la un salariu la altul. Erau comentarii de cafenea si o ura surda provenita mai multa din nestiinta decat din prostie. Astazi este un an de la decizia de atunci si, privind in jur fara pic de rautate, pot spune ca in jurul celor care atunci luau decizii care sa infrunte criza ce se anunta e tot mai gol. Au disparut o serie de produse media care pareau de la distanta extrem de solide financiar si nu a aparut in locul lor aproape nimic, cu exceptia unui saptamanal. Cam putin pentru a compensa disparitia a nu mai putin de zece titluri. Romania e o tara in care restructurarile si masurile anticriza au ca reactie comentarii mizerabile si in niciun caz reactii de sustinere si coeziune, specifice tarilor din Asia. E pur si simplu o alta mentalitate. Romanii vor fi nevoiti sa-si schimbe, insa, mentalitatea extrem de rapid pentru ca daca nu vor intelege angajati, angajatori si manageri sa stranga randurile si sa lupte impreuna cu criza globala pe unii ii vor astepta somajul, pe altii falimentul, iar pe restul concedierea si patalamaua ucigatoare a ingroparii unor constructii neterminate. E momentul in care, dupa 50 de ani, ura de clasa trebuie sa dispara complet din spatiul public romanesc. Altfel riscam sa ne ducem cu totii pe Apa Sambetei.