Astazi, colega mea, Luminita Silea, a dat o excelenta deschidere in ZIUA de CLUJ: Clujul se face de râs în Europa: “Dosarul Palocsay”, pe masa Angelei Merkel, http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=37997
Din punct de vedere jurnalistic, este, fara indoiala, un material bun si chiar o exclusivitate, dar nu asta este ceea ce doresc sa semnalez. Luminita scrie in general materiale foarte bune. Cel de astazi, insa, arata lipsa de preocupare si chiar impotenta unor autoritati locale, care de 2 decenii ii mint pe cei 1150 de proprietari din Palocsay. Este aproape incredibil ca dupa 20 de ani, intr-o Romanie care face parte dintr-o Europa comuna, se poate vorbi in termenii de la Palocsay de retrocedari. Acolo, se refuza pur si simplu retrocedarea unor proprietati care apartin de drept oamenilor. Ultimul argument a fost de un tembelism aiuritor, cei care ar trebui sa se ocupe de retrocedarea unor proprietati luate abuziv, spunand ca oricum proprietarii de drept nu mai exista si o parte din mostenitori au vandut deja pe antecontracte o buna parte din terenuri. Chiar daca ar fi asa, si poate e, nu vad cu ce schimba asta datele problemei, neretrodcedarea unor proprietati in Romania, dupa 20 de ani de la asa-zisa democratizare. Terenurile respective, la fel ca pe orice alt bun, fiecare il poate vinde si rascumpara de cate ori vrea, e libertatea lui de a face ce doreste cu ceea ce-i apartine. Din pacate insa, mostenitorii din Palocsay sunt mintiti si fraieriti cu buna stiinta de 20 de ani. Toti cei care au condus orasul si judetul au mintit cu nerusinare si continua sa-i minta pe bietii oameni. Sunt oameni care mor si nu-si vad pamanturile inapoi. Imi amintesc bucuria bunicului meu, in 1993, in momentul in care i s-a retrocedat un deal pe care odata era podgoria familiei. Chiar daca in momentul retrocedarii, din vechea plantatie de vita nobila de 4,4 ha nu mai erau decat butuci de vie nelucrata, din vechea livada doar niste pomi batrani, iar casa de piatra ce strajuia via era pe jumatate daramata, in ochii bunicului meu am vazut lacrimi de bucurie, ca ceea ce a fost odata a lui si i-au luat comunistii s-a reintors catre mostenitori. Acelasi lucru l-au simtit atat el cat si altii in momentul in care dupa 50 de ani isi primeau inapoi ceea ce le-a fost furat. Ganditi-va cum v-ati simti Dvs, in momentul in care din casa in care locuiti ati fi mutat la demisol, iar in locurile unde v-ati trezit azi dimineata, de maine ar dormi si ar locui alte 2 sau 3 familii. La fel, intrebati-va cum ar fi ca in apartamentul pe care azi il impartiti cu sotia, copiii sau parintii, de maine ar mai intra in 2 din camere o alta familie pe care partidul, conducerea de stat ar impune-o.
PS. In momentul in care intr-o dupa-amiaza de primavara au venit comunistii si au luat batoza, presa de ulei, teascurile si morile de struguri, cazanul de tuica, atelajele si cei 8 cai, bunicul meu a 2-a zi dimineata avea parul alb. Oare cati din cei de la Palocsay nu au albit in momentul in care au ramas fara pamanturi?! Poate singura sansa ca oamenii respectivi sa-si recapete ce e al lor sau a bunicilor/parintilor lor e ca prefectul, primarul, presedintele Consiliului Judetean si premierul Romaniei, respectiv ministrul Agriculturii, sa se puna in pielea celor care si-au pierdut proprietatile in urma cu zeci de ani.
