Di David, ieri ora 14:00

Ion Tiriac, Bobby Paunescu, Viorel Catarama, Dragos Nedelcu-Sorin Freciu, Vasile Dancu, Ilie Nastase, Cozmin Gusa, Dragos Tanase si alte fete cunoscute, dar pe care nu le asociez cu numele. Fiecare din ei la alta masa, cu alte persoane.  La o masa de langa geam,  subsemnatul cu inca o persoana, alta decat oricare dintre cele de mai sus.  Restaurantul ‘Casa di David’ ramane unul dintre locurile unde se mananca foarte bine. Sigur nu se mananca si ieftin, dar important e ca mancarea e buna. ‘Di David’  ramane indiscutabil, pe lista primelor 5 restaurante din Romania. Locatia de langa Ambasada Chinei  e una care atraga zilnic personaje importante.  E si o locatie la  moda deja de cativa ani buni. Batranul Tiriac singur la masa ca de foarte multe ori dealtfel. Poate pur si simplu prefera sa manance si atat. Fara ca cineva sa-l streseze. Pana aici totul era in limitele normalului zonei. Nu a fost o surpriza pentru mine nici momentul  in care Ion Tiriac s-a ridicat si a fost preluat de la iesirea din restaurant de doi bodyguarzi. Am mai vazut scena. Ceea ce m-a uimit si socat a fost figura unuia dintre cei doi tipi. Masa la care eram era intr-un colt al restaurantului langa geam. Figura respectiva m-a intors in timp, cu 14 ani in urma, in doar cateva fractiuni de secunda. Una dintre cele doua garzi de corp era celebrul maior Badinici, seful SPP-istilor lui Ion Iliescu in momentul celebrei vizite din 1996 soldata cu huiduieli si alergari de viteza prin fata Cercului Militar si in Piata Avram-Iancu din Cluj. Personajul care ne-a fugarit-alaturi de altii- cand am inceput sa strigam ‘Jos Iliescu’ din multimea stransa sa-l aclame pe batranul ‘aparatcik’.  Acelasi personaj care dupa un an sau doi a venit alaturi de Emil Constantinescu-de aceasta data cu alta fata si mod de abordare- la Prefectura Cluj pentru o intalnire cu presedintele sau premierul Ungariei, nu imi mai amintesc exact. Personajul respectiv, de care am vorbit atunci, in 1996,  pe larg prin amabilitatea si spiritul revolutionar a  lui Tavi, Aurelian, Liviu si George Petrule in ZIUA de Nord-Vest, pe BBC si la ProTV este astazi in slujba unuia dintre cei mai bogati romani. Pentru o clipa mi-am amintit ca i-am ramas dator cu cu un picior in spate si un pumn sau palma in ureche. Viata e inainte si datoriile se platesc chiar daca trebuie pentru asta sa te deplasezi la MonteCarlo si sa astepti chiar si 20 de ani. Nu mai stiam nimic de bruta si iata ca a aparut. Ce ciudata e viata. I-am povestit unui prieten care a fost si el in piata atunci. Am zambit amar si ne-am amintit de sperantele care le aveam la vremea respectiva. Teoretic suntem bine,  real insa suntem ca tara intr-un moment prost. Aproape la fel ca cel de atunci. Din primavara lui 1996.