Monthly Archive for April, 2010

Un meci nebun. O prima repriza in care cei care poarta simbol’U'l pe piept nu au jucat nimic, dar o a doua repriza care a aratat cu totul altfel. Egalare spectaculoasa si venita la timp. Un rosu absurd, in calitate de ultim aparator care a intrat doar la minge. Un al doilea gol care a aruncat cele doua micute tribune de pe Clujana in aer pur si simplu. Atmosfera de poveste la final, cu mult cantec si voie buna. La Valcea e urmatoarea incercare pentru ‘U’.  O incercare extrem de dificila.

P.S. Am primit trei telefoane de la oameni care au privit meciul pe sport.ro, unde am inteles ca un ‘Cucolas’ a comentat absolut bezmetic si rautacios meciul. Cine naiba e Cucolas asta, care nu intelege ca pentru un jurnalist de sport care ajunge sa comenteze meciuri la tv sau radio, echidistanta si echilibrul relatarilor este esential?! Comportamentul unor astfel de personaje pur si simplu distrug respectul pentru breasla. Pacat. Am inteles ca e un tip tanar si care pare altfel de bun simt. Cristi, chiar daca iubesti o alta echipa din Ardeal, nu cred ca ar trebui sa se vada asta in relatarile tale, atunci cand comentezi in direct un meci de fotbal.

Puterea absoluta corupe in mod absolut si transforma comportamentele celor aflati la putere. Teoretic, atunci cand se afla “la butoane” sau cu haturile in maini, reprezentantii puterii nu se deosebesc prea mult unii fata de ceilalti. In trecutul apropiat, Bujor Sion sau Dan Iosif, apropiati ai fostului presedinte Iliescu puteau face teoretic orice fara ca nimic sa li se intample. In vremea guvernarii Constantinescu, fiul acestuia, Dragos, sau nepotii de trista amintire a lui Gabriel Tepelea sau Ionescu-Galbeni puneau si hotarau de unii singuri ceea ce se intampla in sectoare economice de interes. In vremea guvernarii Nastase, sefii de cabinet sau consilierii acestuia, Cristi Sindie, Remus Truica si Pavalache, impreuna cu celebra doamna Dana, si nu mai putin celebri reprezenatnti ai “Camarilei”, Bittner, Petrache sau Finis faceau aproape orice fiind convinsi ca nimic nu li se poate intampla. In guvernarea Tariceanu, Radu Stroe, Claudiu Moisescu, Dan Rusanu si alti pitifelnici liberali aveau impresia ca puterea lor este nemuritoare. A venit randul apropiatilor lui Traian Basescu, care sunt convinsi ca la randul lor sunt nemuritori si tocmai de aceea nu trebuie sa dea nimanui socoteala, nici macar poporului roman. Gestul de a-l numi (prin concurs!) pe viitorul ginere al presedintelui Basescu in pozitia de secretar economic III, este cu atat mai incalificabil cu cat el s-a realizat fara a pastra macar aparentele respectarii legalitatii. Bogdan Ionescu, supranumit si Syda, dupa numele de fata al mamei si nu dupa numele teribilei boli cum s-ar putea crede, a fost cocotat cu ajutorul prietenului tatalui sau, Bebe Ionescu si cu largul concurs al fiicei presedintelui in functie, europarlamentarul Elena Basescu, in pozitia de secretar III pe probleme economice al Ambasadei Romaniei la Paris. Tanarul Syda, recunoscut ca fante de Dorobanti, ar fi urmat probabil sa fie insotit la Ambasada din Paris si de bunii sai prieteni, Codin Maticiuc, zis “Poponet”, pe post de atasat cultural si de un alt maimutoi de Dorobanti, Claudiu Patrascu, pe post de atasat militar. Asta pentru ca “tatuatul” lui Eba sa nu se plictiseasca atunci cand isi va incepe vizitele cu scrisorile de acreditare la Budha Bar, Moulin Rouge si la discoteca “La Locomotive”. Probabil scrisorile ar fi urmat sa fie contrasemante in afara de Ministrul Economiei si cel al Afacerilor Externe si de catre Joshua Castellano, proprietarul-mafiot al clubului Bamboo si de catre tinerii proprietari ai clubului Frattelli, respectiv Gaia si Bonton- Maria Celeste din Herastraul bucurestean. Ca si garantie de buna purtare si aptitudini, cu siguranta Catalin Botezatu, impreuna sau fara Bianca Dragusanu, puteau da diploma de buna purtare fantelui Ebei. Faptul ca domnul Syda a castigat “concursul” nu reprezinta o surpriza atat de mare ca si faptul ca domnia sa a participat la acest concurs, desi era angajat al Ministerului de mai putin de 30 de zile (potrivit reglementarilor interne, la concurs ar fi trebuit sa participe doar acei angajati care au o vechime de minimum 6 luni). Dar ce nu fac cei aflati in sfera de influenta a puterii pentru odraslele lor si ale prietenilor lor! Teoretic, la fel ca apropiatilor lui Adrian Nastase si Calin Popescu Tariceanu sau Ion Iliescu, nimic nu li se poate intampla acestor alesi ai sortii. Practic, insa, istoria recenta ne-a dovedit-o din plin, ca exact cei care se credeau atotputernici, au ajuns sa faca vizite dese la DNA, Parchet sau in salile de tribunale. Sunt doua lucruri asupra carora doresc sa mai starui in acest text. Primul este legat de reactia fantelui Syda care a considerat ca a fost linsat de presa si in consecinta a fost nevoit sa se retraga, respectiv modul in care sambata cel mai citit cotidian din Romania, tabloidul Libertatea a publicat pozitia Presedintiei, adica a viitorului socru al d-lui Syda, care ne spunea cu nonsalanta ca a aflat din presa despre numirea iubitului fiicei sale la Ambasada Romaniei din Paris. Situatia poate sta chiar asa, dar in acest caz Traian Basescu poate oscila intre a-i da o palma parinteasca fiicei sale, respectiv in a le da niste picioare in fund marinaresti consilierilor sai. Oricum ar sta lucrurile, faptul ca Bogdan Ionescu s-a retras din pozitia “castigata” la Paris este indiscutabil o victorie a presei din Romania. Poate printre singurele victorii, din pacate. La Ambasada Romaniei din Paris au lucrat inaintea d-lui Syda si dl. Vasile Alecsandri, Konstantin Argetoianu, Dumitru Draghicescu, Neagu Djuvara, Ion Lahovary, Grigore Gafencu, Constantin Visoianu si, cu voia dumneavoastra, Nicolae Titulescu, ca secretar atunci cand studia Dreptul la Universitatea din Paris. Pana unde pot ajunge asemanarile dintre distinsii diplomati si fiul tatalui sau si viitorul sot al sotiei sale, puteti trage dumneavoastra singuri concluziile.

Pana acum doar minciuna si lipsa de caracter erau caracteristicile de baza ale politicienilor din spatiul carpato-danubiano-pontic. Incepand insa din acest an, se dovedeste ca si tradarea e o caracteristica de baza a clasei politice. Puterea, asemeni unui aspirator, primeste cu bratele deschise, iar opozitia priveste neputincioasa cum se destrama. Incet, dar sigur. Fascinatia de a fi la borcanul cu miere e uluitoare pentru politicianul roman. Cu siguranta, legea ar trebui schimbata tocmai pentru sanatatea democratiei romanesti, astfel incat cei care intra in Parlament pe listele sau sub emblema unui partid sa nu poata parasi pe durata mandatului forta politica sub emblema careia s-au catarat in pozitia de alesi ai neamului. Astazi de dimineata alti 2 parlamentari romani, membri PNL, si-au anuntat trecerea spre zona puterii: Gabriel Berca si Mihai Banu au anuntat ca trec la PDL. Romanii i-au votat probabil pentru calitatile personale, dar si pentru sigla partidului din care faceau parte, astfel incat cetatenii votanti se pot considera tradati in votul pe care l-au dat. De altfel, si PDL ar trebui sa-si traga semnale serioase de alarma, deoarece strategii acestui partid si mai marii sai ar trebui sa se gandeasca ca nu sunt in acest moment decat folositi de astfel de exemplare politicianiste precum tradatorul Gabriel Berca, respectiv Mihai Banu. Pana astazi, la Cluj a tradat doar Vasile Soporan. Ramane insa sa vedem in saptamanile si lunile urmatoare, cu siguranta, si alti tradatori care nu se vor sfii sa treaca fatis in tabara puterii. Prin non-combat au trecut deja demult foarte multi si inca la cel mai inalt nivel.