Va recomand cu toata caldura interviul lui Andrei Plesu publicat ieri in EVZ. Veti vedea un Andrei Plesu total, complex, cu totul si cu totul special, simplu. Un Andrei Plesu.(Pentru a vedea totusi ca si atunci cand exista un interviu cu Andrei Plesu pot exista dobitoci, va recomand sa nu cititi si comentariile care insotesc acest interviu. Puteti avea nesansa sa vi se faca greata de prostia romanilor). Ramaneti la interviu, pe www.evz.ro, daca nu mai aveti exemplarul tiparit. E o desfatare intelectuala.
Monthly Archive for September, 2010
Discutand cu un prieten drag despre presa si alte cele, acesta mi-a dat o sugestie excelenta, pe care am s-o pun in practica de urgenta. O rubrica in ZIUA de CLUJ, atat in editia tiparita cat si in cea on-line, in care sa apara nou nascutii zilei de la Cluj. Rubrica ar urma sa poarte numele de “barză a la Cluj”, dupa numele celebrei mancari neaos clujene si in amintirea povestilor copilariei, in care fratii si surorile mai mari puneau napolitane, orez, ciocolata, grau incoltit si alte minunatii pentru barza care ar urma sa le aduca un fratior sau o surioara. Deci, in curand in ZIUA de CLUJ, “barză a la Cluj”! Cred ca il vom lua consultant de specialitate la rubrica pe distinsul si totodata mucalitul prefect de Cluj, un om care a cunoscut extrem de multe berze in cei zeci de ani de experienta si trebaluit in cuiburile de barza.
Ce ciudat… Sau nu e ciudat, ci curios pentru europeni. Citeam astazi ca GW Marriott si ai sai sunt mormoni. Am stat in multe hoteluri Marriott in lume, inclusiv in 2 in America, si bineinteles in cel din Romania, dar nu am stiut aceasta curiozitate. Mariott-ul preferat e cel din Vienna, fiindca e ultracentral, extrem de aproape de Palais Coburg si la 2 pasi de Kartner Strasse si Stephansplatz, foarte aproape de Plachutta, restaurantul traditional arhicunoscut al Viennei. Dupa o masa, cum altfel decat copioasa, poti merge cu usurinta pe jos, la plimbare, traversand Ringerstrasse si Herrengasse pana la Marriott. Am mai inteles ca domnii mormoni sunt a doua grupare influenta a Americii, dupa evrei. Sunt extrem de discreti, desi in ultimii ani tinerii progresisti mormoni nu mai imbratiseaza poligamia. Unii ar zice ca e pacat. Altii ar zice ca e normal.
Exact de asta avea nevoie astazi PNL-ul lui Crin. Intr-un moment in care presa, in proportie din ce in ce mai mare, il considera pe Traian Basescu si o buna parte din reprezentantii PDL, ca fiind dusmanii nr.1 ai libertatii de exprimare, s-a trezit un bou, care are ca singura calitate stiuta de mine stiinta jocului de sah, e chiar maestru emerit, sa dovedeasca tuturor jurnalistilor si nu numai ca diferentele dintre partide sunt insignifiante in Romania. Boi sunt peste tot, doar culoarea difera. Unii sunt portocalii, altii galben cu albastru, iar altii rosu intens. Mai sunt si cei de “campie”, de culoare verde. Cu astfel de politicieni Romania nu poate intra decat pe fundul Gropii Marianelor.
Sunt totusi singur. Din ce in ce mai singur. In lumea mea. O lume insa dominata prea mult de obligatii si telefoane. De intalniri absurde. De discutii sterile. Nu am timp de mine si mai ales nu am timp de familie. Nici macar de Kara, ca sa nu mai vorbim de Florina. Ceva trebuie sa fac. La ceva trebuie sa renunt. Probabil la aparitiile Tv. La presa scrisa nu as putea renunta niciodata. Iubesc prea mult hartia tiparita si poate chiar online-ul. …am langa mine doua telefoane care suna neincetat. Incep usor dupa 9.00, dar de multe ori si mai devreme asemeni unui ratacit si suna, suna ca doua “jucarii stricate” pana spre 22.00, dar din pacate de prea multe ori si dupa. Vreau sa citesc ceva, dar… suna! Vreau sa mananc usor, dar ….suna! Vreau sa stau pur si simplu, sa stau la o cafea si sa privesc, sau sa vorbesc, sau si una si alta! Sau pur si simplu sa visez privind pe geam toamna. E o toamna atat de frumoasa la Cluj! Am ajuns sa iubesc noptile mai mult decat zilele, avioanele si orele petrecute in pantecele lor uriase mai mult decat timpul parcurs pe pamant. Am ajuns sa iubesc pana si timpii petrecuti in studiouri Tv sau Radio, atunci telefoanele nu suna, ele stau mute sau redirectionate. Teoretic e imposibil acum sa mai renunt la telefoane, sunt prea sarac sa-mi permit asta si prea pretentios pentru a nu avea nevoie de bogatie. Ce relativ suna insa, pe 18 septembrie a fost ziua unui prieten vechi, vechi de tot si tare drag. Un fost coleg de joaca si apoi de scoala. Un om tare bun cu doi parinti si mai buni. Spre rusinea mea, spre dezamagirea mea, la fel ca anul trecut am omis, am uitat pur si simplu sa-i dau un telefon, sa-i scriu un mesaj sau macar un email. Stiu, nimic nu ma scuza. Nici macar faptul ca eram in mijlocul a zeci, sute de oameni din care trebuia sa vorbesc macar cu peste o suta. Da, organizam un eveniment si teoretic am fost ocupat si stresat cu acest lucru. In realitate insa, scuzele sunt absolut penibile. Si atunci, urmarind cum suna ca doua nebune cele doua telefoane nu merita oare sa analizezi, sa observi, sa decizi sa iei o hotarare in sfarsit pentru tine si nu pentru altii. Sa te gandesti cum ar putea arata viata ta! Pardon, e totusi a mea desi am cam uitat asta. Ciudat…Mi-am dorit sa traiesc intens, sa fiu conectat permanent la tot si la toate, mi-am dorit sa fiu un om mai mult decat informat. Acum mi-as dori o ferma de vaci si o herghelie de cai. Sau un restaurant si un mic hotel pe o plaja din Spania, sau din Portugalia, sau din Domincana, sau de oriunde e soare si mai multa liniste ca aici…sau poate un “gasthof” in Austria, undeva unde e ski si golf si oameni normali mai ales. Normalitate, doar atat, normalitate si posibilitatea de a face previziuni si strategii si planuri si vise de normalitate. E o viata mult prea nebuna aici si acum la Cluj. Cred ca in Romania, in toata Romania…ce a ajuns tara asta…! Doamne, doamne pana unde se poate ajunge! Pana unde, cat mai putem cadea oare?
In cazul in care astazi la ora 11, Vasile Blaga va demisiona din functia de ministru al Administratiei si Internelor, va fi mai mult decat o certitudine faptul ca pana la Craciun actualul guvern va fi demis prin motiune de cenzura. Iar de-acolo, in cazul in care Traian Basescu va face greseala de a valida legea pensiilor, vor fi doar saptamani pana vom asista la o noua suspendare a lui Traian Basescu. Vasile Blaga nu e doar un ministru in cabinetul Boc 5. Vasile Blaga nu e doar secretarul general al PDL si omul care a coordonat “armata portocalie” in cea mai grea campanie prezidentiala din ultimii 20 de ani, cea din octombrie-noiembrie-decembrie 2009. Blaga e singurul reprezentant al actualei puteri, singurul respectat si considerat partener de dialog de catre PNL, PSD si chiar UDMR. In cazul in care Blaga pleaca, nu vor trece 6 saptamani si va pleca si UDMR, iar Basescu si Boc vor fi din ce in ce mai singuri, alaturi doar de Elena Udrea si pupincuristii din dotarea fiecaruia. Reactia fostului clujean Emil Boc vis-à-vis de renuntarea, dupa modelul Basescu, la masinile de politie din coloanele oficiale a fost pur si simplu jalnica. Asta e singurul cuvant care-mi vine acum in minte. Daca Emil Boc, ca premier al Romaniei, dorea sa renunte la acest lucru, asta ar fi trebuit sa se intample inca de vineri dupa amiaza, moment in care a hotarat acest lucru presedintele. Faptul ca Emil Boc a renuntat la masinile de politie dupa mai bine de 24 de ore de la anuntul presedintelui, l-a transformat pe acesta intr-un biet imitator fara personalitate, nerv, fara actiuni proprii si doar copiate. Dar asta nu mai conteaza astazi, pentru ca oricum Emil Boc a mai savarsit astfel de greseli de nenumarate ori in ultimii 2 ani. Nu Domnia Sa este astazi in discutie, ramane in discutie insa altceva, cum va arata Romania in urmatoarele 3 luni, cu oamenii in strada, cu un guvern tot mai nepopular si mai lipsit de sprijin public si parlamentar si cu un presedinte din ce in ce mai singur impotriva tuturor, un presedinte care deraiaza fatis si din ce in ce mai des de la normele democratice. Atat de mult l-a deranjat pe Traian Basescu sloganul dur al protestatarilor de la palatul Cotroceni de vineri dupa amiaza? Da, probabil. “Iesi afara javra ordinara!” este un slogan dur si probabil nu se astepta sa-l auda la ferestrele palatului prezidential. Dar democratia implica si proteste, si oameni care au dreptul sa-si strige nemultumirile si chiar demonstratii de anvergura dupa model francez sau german. Pana la urma, nu cei 8 mii de demonstranti de la palatul Cotroceni au introdus in spatiul public discursul agresiv. Cel care este responsabil de acest lucru in ultimii 5 ani este exact cel care astazi striga ca este tradat. Presedintele Romaniei si-a tradat alegatorii care au crezut in el, in momentul in care a inceput sa invrajbeasca categoriile sociale una impotriva alteia si in momentul in care a inceput sa introduca in spatiul public limbajul suburban tipic vapoarelor in deriva. “Tiganca imputita”, “gaozar” sau “pasarica”, cu trimitere directa spre pasrica d-soarei respective nu sunt deloc mai putin tari pentru urechile unui om care asteapta altceva de la presedintele Romaniei, decat “iesi afara javra ordinara“ de acum celebrul slogan care a generat mania prezidentiala si imitatia primului ministru. Plimbarile prin traficul infernal de Bucuresti la volanul unui Logan si insotit de doar 2-3 masini de SPP, asteptand la stopuri si circuland aparent legal nu mai prostesc pe nimeni in ceea ce priveste comportamentul real al lui Traian Basescu. Aceste atitudini si reactii care se doresc copiate dupa fostul presedinte al Frantei, Jacques Chirac, cel care a renuntat pentru un timp la a mai circula in coloana oficiala prin Paris, nu-i va mai aduce lui Traian Basescu simpatia pe care o avea odata.
In urma cu 3 ani si 5 luni, dupa castigarea referendumului din 20 mai 2007, referendum pentru demiterea de catre popor a presedintelui Romaniei, Traian Basescu promitea in P-ta Universitatii ca se va intalni cu propriul popor din 3 in 3 luni, in Piata, si nu doar din 3 in 3 luni, ci ori de cate ori este nevoie. Acum, data fiind situatia economico-sociala, probabil ar fi mai mult decat oricand nevoie ca Traian Basescu sa vorbeasca cu propriul popor. Cu toate acestea, asemeni unui sobolan autentic, domnia sa sta ascuns dupa gardurile groase ale palatului, refuzand sa dialogheze cu poporul disperat. Care este oare Traian Basescu cel adevarat, care este fata sa adevarata? Cea de presedinte al tuturor romanilor, responsabil si raspunzator in fata poporului sau cea de sobolan de punte care asemeni micutelor mamifere de canal, prefera sa parasesaca corabia sau sa stea ascunse in ungherele acesteia in momentul in care se apropie naufragiul? Sigur ca intrebarea e una exclusiv retorica in ceea ce ma priveste, deoarece personal am spus si am repetat in ultimii 5 ani, de prea multe ori, parerea mea despre personajul in cauza. Intrebarea e strict pentru cei care inca refuza sa-i vada latura intunecata si ticaloasa a caracterului.
Oligarhul rus Alexander Lebedev a cumparat acum un an si jumatate cotidianul britanic Evening Standard. In momentul achizitiei de catre fostul KGB-ist, cotidianul avea un tiraj de 140.000 de exemplare si avea pierderi de 30 de milioiane de euro anual. La “Evening Standard” lucrau atunci 140 de oameni. Lebedev a mizat, contrar primelor “solutii” pe relansarea ziarului, a mizat pe o solutie pretentioasa si aparent surprinzatoare. Acesta nu a ales nici sa scada numarul redactorilor sau salariile acestora, nici sa-l transforme in tabloid, fiind vorba de un ziar quality pana in acel moment, nici sa treaca exclusiv pe online si nici sa creasca pretul de vanzare la tarabe a publicatiei. Ce credeti ca a ales sa faca Lebedev si echipa sa manageriala? Dl. Lebedev a ridicat calitatea ziarului si mai mult, a mizat exclusiv pe “quality paper”, crescand calitatea editoriala si punanad accentul pe analize, editoriale, investigatii, exclusivitati si stiri internartionale. In mai putin de 1 an, Evening Standarad a ajuns la un tiraj de 4 ori mai mare decat in momentul preluarii lui, adica la 600.000 de exemplare zilnic, fiind citit de peste 1,3 milioane de britanici in fiecare zi, iar incasarile de publicitate i-au crescut cu nu mai putin de 60%.
Acesta e titlul editorialului pe care il voi semna vineri, pe ZIUA de CLUJ si www.ziuadecj.ro, in ziua marelui derby Universitatea Cluj-CFR Cluj.
Cele mai tari 20 de brand-uri ale lumii, in functie de valoare, potrivit Forbes si in urma evaluarilor pe primele 6 luni ale anului 2010, sunt 8 din IT, 3 din telefonie si comunicatii, 2 din food & beverage industry, 3 din industria producatoare de masini, unul de moda, unul de entertainment, unul de tutun si unul din industria energetica. Unicul brand de moda intrat in top 20 e Louis Vuitton, o intrare oarecum surprinzatoare, iar dintre brand-urile de food & beverages sunt Coca-Cola, locul 3 si McDonald’s, locul 6. Singurul brand producator de tutun din top e Marlboro, locul 8, la fel cum singurul brand reprezentand industria energetica e General Electrics, pozitia 7.
In varful clasamentului troneaza marul muscat de la Apple, cea mai puternica companie, cu o valoare de 57,4 miliarde de dolari, valoare care a depasit brandul Microsoft cu 0,8 miliarde, acestia ocupand locul doi cu 56,6 miliarde de dolari. Apple a urcat spectaculos, mai ales dupa ce au aparut pe piata iMac-urile, produse de care trebuie sa recunosc si eu ca sunt mai mult decat incantat, incepand cu MacAir si continuand cu iPhone, iar acum iPad. Il am pe ultimul, de 64 gb cu 3G si e de-a dreptul miraculos.
Clasamentul brand-urilor de IT: 1.Apple, 2.Microsoft, 3.IBM, 5.Google, 9.Intel, 12.Cisco, 14.HP, 17.Oracle, iar la industria de telecomunicatii: 10.Nokia, 13.Vodafone, 15.AT&T. Producatorii auto prezenti in top sunt Toyota, pe pozitita 11, BMW pe 16, respectiv Mercedes pe 19, in timp ce ultimul loc al top-ului 20 este adjudecat de gigantul Disneyland.
