Un interviu interesant! 
Monthly Archive for November, 2010
Aseara am urmarit unul dintre cele mai frumoase meciuri de fotbal care s-a jucat probabil vreodata. “El Clasico” Barca-Real s-a dovedit un spectacol al fotbalului total. Guardiola a invins prin modestie, ambitie si respect pentru traditia unui club-simbol al Cataluniei aroganta, infatuarea si nesimtirea unor personaje inzestrate de D-zeu cu mult talent, dar deopotriva cazuti in ultimii ani intr-un pacat al trufiei fara margini. M-am bucurat pentru catalani, pentru Pep si toti elevii sai, in frunte cu Pique & Puyol si m-am bucurat, de asemenea, ca doi nesuferiti, de o aroganta fara limite, Jose Mourinho si Cristiano Ronaldo au plecat de pe Camp Nou imbibati de rusinea unui iREAL 5-0. Modestia si stiinta au invins aroganta si infatuarea.
Astazi de la ora 18, la Libraria Universitatii-Diverta,prietenul meu, Andrei Hrebenciuc isi lanseaza cartea ,”Iluzia-erou si antierou in crizele economice”. Am placerea sa-i prezint cartea,alaturi de Tavi.Sper sa vina cat mai multa lume la lansare, pentru a descoperi o alta fata a tanarului si talentatului meu prieten. Un Andrei fara CanCan,fara Click,fara Ciao, fara Libertatea, fara Star,fara Story, fara Spy, un Andrei in biblioteca.
O angajată a fabricii de bere URSUS din Cluj, a compus o poezie despre sfârşitul fabricii vechi de mai bine de 130 de ani, pe care a transmis-o, pe e-mail, tuturor angajaţilor din grup, “mai puţin preşedinţilor, care nu sunt români.”
Adina Costin are 40 de ani şi, de la absolvirea liceului, a lucrat doar la fabrica de bere URSUS din Cluj. Despre poezia compusă cu ocazia închiderii fabricii, ea afirmă că aceasta exprimă şi sentimentele altor angajaţi.
Sfârşit de toamnă şi brumar / Gingaşe şi ghiduşe, / Pe Dealul Clujului apar / Frumoasele brânduşe. / Bobocii, joi s-au numărat, / Sunt patru .. minus “Unul” / Se-ntâmplă să fii renegat / De fraţi, chiar de-ai fost bunul / Şi devotatul lor mereu, / Aţi plâns şi-aţi râs deodată / Şi umărul l-ai pus la greu, / Mânând aceeaşi roată. / Gândind la fala ce-ai pierdut, / Se-ntunecă Feleacu / Şi tulnicele au tăcut, / s-a încruntat şi Iancu. / Noiembrie lasă zălog / Şirag de neguri sure, / Iar urşii-şi caută bârlog / În falnica pădure. / Măria ta, Urs Carpatin, / Trimis la hibernare, / Adapă-te la Cluj puţin / ‘Nainte de plecare / Şi du-te demn, nu şovăi, / Coroana să nu-ţi pice, / Că unii greu s-or poticni / Voind să o ridice. / În măreţia ei şi-au pus / Tradiţie, conştiinţă, / Şi strălucirea i-au adus / Ani mulţi de străduinţă. / Păstrează-ţi drept privirea-n sus, / De doare, nu te plânge / Şi toţi ce-au fost pui de Ursus / Când strigi „mor-mor” s-or strânge, / Iar tu, puternic cum te ştim, / Ridică-te-n picioare, / Cuprinde-ne, un trup să fim / În larga-mbrăţişare. / Apoi, urmând al vieţii curs, / Celor rămaşi în floare, / Dă-le coroana, Rege Urs / Cu maximă onoare! / Apune cum ai strălucit, / Gloria ta rămâne, / Iar celor ce te-au schilodit, / Urează-le de bine!”.
Sambata aceasta, de la ora 18:00, va avea loc la Sala de Spectacol a Cercului Militar din Cluj-Napoca (peste drum de Teatrul National) un spectacol de Romanta Culta, spectacol organizat in sprijinul unei fetite grav bolnave, Onac Maria Beatrice, in varsta de 2 ani si 3 luni.
Vor canta castigatori ai Concursului National Crizantema de Aur, Targoviste 2007 si 2010, Matilda Pascal Cojocarita, precum si alti interpreti. Biletul costa 15 lei si este in beneficiul micutei. Mai multe detalii despre povestea ei puteti gasi aici: http:\\mariabeatrice.wordpress.com
Cand avem timp sa ne dam seama oare daca exact ceea ce ne doream, cand aveam timp sa visam. Teoretic si personal nu as avea de ce sa ma plang, pt.ca mi-am dorit intotdeauna sa pot sa-mi permit sa calatoresc macar intr-un weekend pe luna intr-o capitala europeana si de cateva ori pe ani in vacante mai lungi.Asta am reusit, dar totusi cum arata viata chiar si cu aceste avantaje?Doua businessu-uri functionale si chiar de succes, un ziar si o Agentie, un altul care ar trebui sa arate si mai bine daca am avea putere mai multa si un altul pe cale sa-l dezvoltam. Teoretic e bine, practic cred ca mi-as dori la fel cum mi-am dorit pana acum sa am ceea ce am, sa am un Gasthof in Austria, undeva in Tirol sau un beachclub undeva in Spania, Portugalia sau de ce nu, sa cresc cai in Argentina sau vite si oi in Australia, Noua Zeelanda sau Arizona.Ar mai fi o optiune interesanta, sa detin un club de tango in Buenos Aires, o mica ferma si fabricuta de foie gras si branzeturi in Provence sau un restaurant cu stil de Croisette, ori un club chic in Amserdam. N-ar fi rea nicio livada de maslini combinata cu lamai in Toscana sau o livada de portocali langa un teren de golf din Valencia… Pana la urma obtinem ceea ce ne dorim, daca ne dorim cu adevarat, sau macar unele dintre ele…visam cu ochii deschisi, raspundem la invitatii, telefoane, mailuri, mergem la emisiuni, lansari de carti, conferinte, si ne intrebam pana la urma ce e mai important in viata..
Din cîţi copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ţi este
Adevăratul fiu a cărui mamă
Te simţi într-adevăr pînă la capăt.
Nu poţi avea copii mai mulţi ca unul,
Mărturiseşte-mi care-ţi aparţine,
Pe care l-ai făcut, murind tu însăţi,
Ca să le dai şi celorlalţi putere.
Căci, dacă fiul are doar o mamă,
Irepetabil este şi copilul,
Dar spune-mi, maică bună, adevărul
Din toţi aceştia, care-ţi este fiul?
Ai mei sînt toţi, răspunse maica tristă,
Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de ţărani din fierbintele sud,
Şi Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Şi paşii lui Blaga pe străzi se aud.
Ca Iancu aş vrea pe suişul Feleacului
Să cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astăzi e linişte dulce în inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.
Acelaşi e Clujul, aceiaşi sunt oamenii,
Mereu născători şi mereu muritori,
Dar şi de-aş avea tot o singură naştere
Aici aş muri de o mie de ori.
Mereu către dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul bătrân de oltean,
Aici învăţară ai mei, toate rudele,
Dumitru şi Ana şi Tina şi Ioan.
Când noaptea se lasă tresar amintirile
Şi trec literaţi spre un magic castel,
Ce seamănă Clujul în noapte cu creierul,
Un creier cu gânduri aprinse în el.
Şi ce n-a fost voie, şi clipele libere,
Şi ce-i mulţumire, şi ce e reproş
Se-adună nostalgic la cumpana nopţilor
Când Blaga îşi murmură paşii sfioşi.
El trece spre moarte, în marea lui trecere
Şi e printre noi şi din nou printre duşi,
Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.
Roş-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de preţ le făcu,
Bătrâni înţelepţi poartă grija grădinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu “U”.
Atât de senin se transcriu tragediile,
Legendele iartă momentul cel crud,
Ce simplu cântăm: “Blaga-i mut ca o lebădă”
Şi paşii lui Blaga prin Cluj se aud.-Adrian Paunescu
