Archive for the 'personale' Category

Londra in octombrie

Mi-a placut Londra de prima data cand am aterizat pe malul Tamisei. Atunci cred ca am zburat pe Gatwick si de acolo am luat trenul pana la Victoria Station, de unde m-am urcat intr-un cab cu aspect inconfundabil. Cred ca alaturi de cabinele telefonice de un rosu englezesc regal si de “autobuzele cu etaj”, taxiurile cu aspect de 1900 toamna sunt cele trei caracteristice esentiale ale primelor imagini vizuale londoneze. Acum am aterizat pe Luton, beneficiind de o cursa directa Cluj-Londra pe care cu ani in urma nici macar nu o visam. Am zburat sau prin Bucuresti, cu Tarom sau prin Budapesta cu Malev, pana de curand. Sunt deja de doua zile la Londra si am
prins acea vreme tipic londoneza care te face ca atunci cand pleci dimineata din hotel pentru a te intoarce frant dupa-amiaza, dupa plimbari si nebunie urbana, sa fii obligat sa te imbraci extrem de variat. Acum poate fi soare la Londra, iar peste 10 minute ploua si peste alte 10 bate vantul sau e ceata cu burnita. Cu toate acestea, chiar si pentru un tip solar ca mine, care nu ar ezita foarte mult sa se mute intr-un loc unde e soare si cald macar 300 de zile pe an, Londra are un farmec aparte cu toata vremea ei schimbatoare.
Ieri a plouat aproape toata ziua la Londra asa ca am fost nevoit sa-mi achizitionez a nu stiu cata umbrela, o umbrela care de data asta am decis sa fie una eleganta, cu maner din piele maro deschis si fata dubla, un Ted Baker tipic englezesc. Sper sa nu o pierd macar pana ma intorc acasa, oricum cand ma voi intoarce aici sunt sigur ca voi uita, ca de fiecare data, sa o pun in bagajul de calatorie. Stau langa Cricket Ground din Regent Park, la cateva minute de Regent College. Astazi de la 3 voi merge la un derby londonez de traditie, West Ham-Fulham, un fel de batalie intre Rapid Bucuresti si Progresul, iar maine de la 4 voi ajunge la o alta batalie, de data asta intre Rolls Royce si Bentley, la Chelsea-Arsenal, pe Stamford Bridge. Sper sa-mi iasa un reportaj bun despre atmosfera celor doua derby-uri, primul de traditie, celalalt mai mult de conjunctura, dar indiscutabil un derby. In rest, mai am optiunea unui musicall bun sau a unui concert Sting la Royal Albert Hall. De data asta am renuntat la ceaiul de la ora 5 de la Dorchester, in favoarea mai popularelor meciuri. Am tot citit de atmosfera lor, am vazut multe reportaje despre “ciocanarii” de la West Ham, cea mai nebuna galerie din Marea Britanie, un fel de galerie a Universitatii Cluj :-) . Era timpul sa vedem si pe viu, daca tot s-a gasit o oportunitate.
Acum e soare si o vreme minunata, desi e totusi rece. Oricum, ai sansa sa vezi, mai ceva ca la Amsterdam, o alta nebunie de oras, cateva personaje in slapi si tricouri, cand afara sunt 12-14 grade, dar si distinse domnite in UGG-uri, incotosmanite de li se vad numai ochii. Fiecare dupa temperatura pe care o are in suflet si-n simtiri, probabil. Ma duc sa beau un ceai si sa mai arunc un ochi pe presa. Va doresc o zi minunata!

Prajitura de duminica

Mi-am amintit pe la 9.30 ca la 11.00 am o intalnire programata inca de joi, o cafea cu cineva. In centru, la Outwear Cafe. Am plecat ceva mai devreme pentru a ma plimba putin. Chiar daca la Cluj e o vreme mizerabila, ploioasa si rece, o plimbare printr-un Cluj de duminica este o placere pe care nu mi-o suspend atunci cand am putin timp. Clujul fara furnicarul de zi cu zi, doar cu cladirile sale, cu fatadele si bisericile sale, cu doar cativa oameni pe strazi si in pietele centrale. Un Cluj in care cei care se misca totusi sunt doar in drum spre biserica, spre piata de legume si fructe sau spre vreo cafenea aproape goala. Si un Cluj cu cativa “plimbaci” de duminica. Cu mainile la spate sau infipte in buzunare, zgribulit, pe vechiul “corso”, de la Teatru -cofetaria Opera si pana la fostul Croco, in Piata Pacii, pe Eroilor si Napoca. Am luat-o incet, la pas, agale, spre Catedrala Ortodoxa din piata Avram Iancu. Pe drum am fost abordat de un cetatean care isi astepta clientii cuminte in stand, un taximetrist, un clujean, un maghiar, un om pe la cincizeci si ceva de ani care, vazandu-ma, a iesit din masina pentru a-mi transmite, civilizat, respectuos, ca ma urmareste impreuna cu familia la TV si ca citeste ZIUA de CLUJ; spre exemplificare, mi-a scos din portiera masinii ultimele numere ale ziarului, inclusiv cel de sambata pe care nu-l vazuse, si mi-a spus ca se bucura ca cineva “le da in gura la nenorocitii astia”! Am inteles dupa cateva cuvinte schimbate ca nenorocitii sunt toti, indiferent de culoare politica, insa in special Basescu si Udrea. Ma rog, e parerea omului, nu ca nu as fi neaparat de acord cu ea. Mi-a spus sa am grija si sa o continui tot asa, dupa care mi-a explicat ca merge spre casa, nu mai sta ca, oricum, nu prea sunt clienti la ora aia si are si niste prajitura calda cu mere pe care o duce copiilor si sotiei. Mi-a zis ca prajitura o primise de la mama sa, care are 71 de ani, sta in Gheorgheni si se uita toata ziua la telenovele si talk-show-uri. Il chemase inca de pe la 9 dimineata sa-i dea prajitura de duminica. I-am multumit pentru vorbele frumoase si i-am spus si eu ca cea mai buna prajitura de vara este cea cu mere si ca, la fel ca el, cred ca prajitura cu mere pe care o face mama este cea mai buna si mai aromata din lume. Am plecat de langa om, iar cu gandul simteam mirosul de prajitura cu mere scoasa din cuptor, prajitura de acasa, de la mama. Mi-am amintit ca la un moment dat, pentru diversitate, blatul de deasupra fusese inlocuit ca niste biscuiti insiropati… Amintiri ale copilariei si adolescentei mele mai mult decat fericite! Mi-e atat de dor de o prajitura cu mere proaspete, usor verzi inca, de vara, cu multa scortisoara si multa, multa dragoste sincera, … de mama.

O zi cu totul speciala

M-am trezit de dimineata fericit ca in sfarsit soarele apare din nou la Cluj, ultimele zile fiind mult prea posomorate pentru a merita sa fie traite intens… M-am trezit cu un singur gand, desi de la 9:30 la 14:30 aveam intalniri din 30 in 30 de minute, ba mai mult intre 12 si 13:30 aveam si la diferente de 15 min. O zi normala pana aici. La 18.oo o emisiune pe TVR, “Transilvania la zi” si inainte de a merge la redactie, dupa 19, ar trebui sa ajung si pe la salonul de frizerie, avand un par exagerat de lung (probabil crescandu-mi intens din cauza cianurii ingurgitate prin Malaezia si Noua Zeelanda).
Trecand la chestiunile serioase, de ce am tinut sa scriu acest post
care sa ramana pentru eternitate, am sa va spun intr-o
fraza. Azi, bunica mea draga, Mama Tica-eu am botezat-o pe la 2 ani si ceva, implineste 85 de ani. Intre 14:30 si 17:30, sunt hotarat
sa ma dedic intru totul doar ei. Bunica mea din partea mamei,
probabil ca cele mai multe dintre bunicile voastre, este un om cu totul si cu totul special. In afara de farmecul real pe care-l
exercita orice bunica pentru nepotii sai, bunica mea are ceva cu totul
aparte. E singurul om pe care l-am cunoscut in aceasta viata, pana
la 35 de ani, pe care nu l-am auzit niciodata vorbind urat sau macar
critic desire cineva sau la adresa cuiva. De cand eram copil si se
ocupa de educatia mea si pana acum, cand ii fac vizite, din pacate mult prea rar, bunica nu a stiut decat sa vorbeasca apreciativ,
echilibrat sau extrem de rar, sec despre persoanele din jurul ei. Nici
chiar despre cei pe care eu cu bunicul ii mai injuram din ratiuni
politice, vazandu-i pe la tv, nici macar pe ei, bunica nu i-a privit
altfel decat cu raceala sau pe altii cu usoara simpatie. La 6 ani a
ramas orfana de tata si la 12 de mama, cu cel mai mare dintre frati
avand 16 ani si cel mai mic 9 ani. A ramas cu o multime de
proprietati pe care a trebuit sa le administreze pana au venit
comunistii si “au ajutat-o” in administrarea lor, luandu-i-le aproape
pe toate. Cu toate astea a reusit sa vada partea frumoasa a vietii si
sa nu urasca pe nimeni. E un sentiment pe care nu-l cunoaste. In
toata viata ei a cunoscut un singur barbat, frumos, inteligent si
smecher, pe bunicul meu, un personaj cu totul fascinant, cam revolutionar ins a, cu siguranta omul care mi-a marcat cel mai
pregnant existenta si pe care isi doreste tot mai mult si tot mai des,
din pacate, sa ajunga sa-l reintalneasca. Eu sper ca acest lucru sa se
intample, insa, cat mai tarziu cu putinta, macar pana ce va ajunge
sa-si cunoasca si stranepotii din partea mea.( Se bucura deocamdata de Victor, nepotelul meu, fiul lui Horia si a Simonei. Vreau sa cred
ca Bunul Dumnezeu o va mai tine inca cel putin cativa ani buni in viata, fiind unul dintre acei crestini care a trait exclusiv pentru familie si Bunul Dumnezeu. Pana una alta, eu ii spun LA Multi Ani! aici, si ma duc sa-i spun si personal.(Aceasta postare e pentru toti cei care au sau au avut bunici)

Retragerea in cultura

Sambata inainte de pranz am cumparat de la un chiosc de ziare din alt oras ‘Romania Literara’,  numarul dedicat lui Nicolae Balota. Pana aici, nimic interesant. M-am dus spre un chiosc pentru a lua presa. Desi aveam la indemana wireless-ul cafenelelor din zona, ma pregateam pentru o cafea tihnita si parca cetitul pe hartie nu se compara cu ‘ecranul’. Am comandat cafea scurta-un ristretto- si o apa. Am inceput sa rasfoiesc revista pe care cu ceva timp in urma o citeam cu regularitate. In ultimii ani abia imi aruncam ochii peste ea, desi am fost si suntem abonati la Trend. L-am sunat pe prietenul Tavi sa-l intreb ce crede despre posibilitatea ca profesorul Balota sa aiba dosar de informator. A aparut informatia pe ceva blog, ma rog, pe comentariile unui blog. Tavi citea  ‘Observatorul Cultural’. Se intorsese dintr-un  centru al Clujului complet adormit, fara viata, sambata la 11 dimineata.  Am vorbit cateva minute si am inchis. Dupa inca 20-30 de minute a trecut prin fata cafenelei un amic care tocmai isi cumparase de la chiosc si se grabea spre casa cu DilemaVeche sub brat. M-a vazut si a intrat. L-am intrebat ce ziare a mai luat si mi-a zis ca nu a mai avut ce cumpara in afara de Evenimentul Zilei si Academia Catavencu.  Click, CanCan, Libertatea, Pro-Sport sau Gazeta Sporturilor erau pe stand, dar nu-l interesau. Trei persoane citeau sau se pregateau sa citeasca, la aproximativ aceeasi ora trei, reviste culturale. Era vorba de trei persoane care pana mai ieri devorau tot ce era politic, eveniment sau economic in spatiul public.  Trei persoane care nu lasau sa le scape nimic din declaratiile sau comentariile unora sau altora. Trei oameni care  se retrag insa tot mai mult intre carti dintr-un spatiu public tot mai toxic.

Zi plina, noapte senina si inca o zi plina

E 2.15 si inca nu reusesc sa adorm. M-am reintors in biblioteca mea draga si m-am pus la birou. Termometrul de pe geam imi arata -19C. E extrem de frig afara. In casa sunt 22 de grade, poate chiar 22.5! E placut sau poate, totusi, usor prea cald. Mai am putin ceai ramas pe birou. Nu e inca rece. De cateva saptamani beau un ceai facut din amestec de menta si musetel, la care uneori adaug si un pliculet de sunatoare sau tei. Fara miere si fara lamaie. Doar ceai si apa fierbinte. Dimineata ma trezesc destul de devreme, pentru ca zbor din nou spre Bucuresti. E ziua saptamanala de Bucuresti. Anul trecut am fost aproape saptamanal la ‘capitala’. In anul asta deja e a treia oara. Cred ca se prefigureaza a fi aproape la fel.  Am avut o zi infernala. Prima intalnire la 10.00, ultima la 21,45, dupa emisiunea de la NCN, unde am fost invitatul lui Ciprian Aron, un baiat care a evoluat vazand cu ochii. E un interlocutor placut si cultivat. Cred ca am iesit de cateva ori in decor in timpul emisiunii. Am fost pe alocuri in atitudine prea stangist, insa, chiar m-a impresionat materialul, deschiderea de maine/astazi din ZIUA de CLUJ.  Sunt si vin inca vremuri grele chiar si la Cluj. Si parca mai ieri titram in deschideri de ziar despre ‘raiul investitional’ si despre ‘El Dorado Romaniei’. Acum criza loveste fara mila. Sunt prea multi oameni care isi pierd locul de munca si din pacate prea putini care incearca sa-si tina de locul de munca pe care il au. Romanii sunt ca totdeauna in istorie inconstienti si usor nebuni. De cele mai multe ori isi bat joc de ceea ce au si realizeaza tarziu ce au pierdut! …am alergat intre intalniri si sedinte, singurele clipe de relaxare au fost la masa de pranz la restaurantul Viena. Am fost cu un prieten. Un tip inteligent si abil, dar usor prea  comod.  E un gurmand, insa si un personaj interesant. Ma pune la curent cu tot felul de chestii dintr-o lume pe care nu o prea cunosc.   Nu am dat telefoane de acolo, dar am raspuns la vreo 4-5 mai urgente.  Atmosfera calda si mancare gustoasa. Semineu cu lemne si oameni de calitate la mesele alaturate. E un loc  placut. Cred ca voi mai merge. Am cel putin 7-8 intalniri pe care de cateva zile nu am reusit sa mi le programez. Sper ca oamenii sa ma inteleaga si sa nu se supere.  (Adi promit ca miercuri ne vedem la pranz! Nu am uitat.) Asa cum nu am uitat nici de SirH, NB, MR, CG, FO, DMR, AF, AM si SD . Chiar am fost prins in vartejul cotidian si in pregatirea si analizarea unor multime de proiecte. Ma duc totusi sa dorm, maine am o zi plina la Bucuresti si cel putin o intalnire vitala pentru un proiect important al acestui an, dar si al urmatorilor. Numai bine tuturor. Azi dimineata mi-am cautat ceva intr-un dulap si am dat peste camasile de in… Sunt pentru alta vreme. Va veni si caldura. Mai e putin. 3 luni.

An Nou fericit si La Multi Ani!

Un an mult mai bun ca cel care a trecut si tot ce va doriti sa vi se implineasca in Noul An! Numai bine tuturor.

Ne asteapta cel putin in prima jumatate a acestui an, 2010, o perioada dificila. O perioada care insa pentru cei care o vor trece cu succes va insemna o experienta care va intari caractere, pozitii si individualitati. 6 luni dificile si apoi 6 luni care vor insemna inceputul unei cresteri care va culmina spre sfarsitul lui 2011 si mai ales in 2012. Cel putin asta spun marea majoritate a ‘analistilor crizei’. Asa sa fie oare?

P.S.  Exclusiv pentru colegii mei dragi de la ZIUA de CLUJ si de la TREND Communication

In primul rand un an minunat si putere de munca alaturi de tot ce e mai bun pentru fiecare! Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ramanem uniti si profesionisti in ceea ce facem zi de zi pentru ca numai asa putem ramane performanti si puternici. Cei mai puternici! Impreuna vom trece peste toate.

Am gasit destinatia

Bali. O camera de hotel de 2 stele costa 8 dolari pe noapte. Cu inca 50  o zugravim putin. Cu inca 50 luam si mobilier nou. Hotelul are si piscina. E cald. Soare. Nu sunt atat de multi oameni tristi ca si in Romania actuala. Oamenii sunt mult mai saraci dar mai zambitori. 8 usd x 1oo de zile si ne ajung cu totul vreo 1500 de dolari. Traim macar trei luni fara atat de multi idioti in jurul nostru. Aaaaaaaaaaaa, e ceva mai complicat…Sunt fructe bune, mult peste dar …biletul de avion e scump. Prea scump. Vreau sa plec cu prietenii. Nu cred ca putem pleca atat de multi. E o suma prea mare. Continui sa cred ca am multi prieteni. S-ar putea sa fie o utopie. Totusi cred ca am prieteni. Si dusmani, mai putini sper. Plecam in alta parte…Unde, vom vedea?! Dar poate, totusi, nu va trebui sa ne gandim unde sa plecam…

Premierul de la Realitatea

Aseara la 23.00 in emisiunea lui Adrian Ursu si Oana Stancu a fost invitat premierul Emil Boc. Timp de aproape o ora, cu doar 10 ore inainte sa inceapa dezbaterea pe o motiune care are mari sanse sa tranteasca Cabinetul Boc 2.  Dar subiectul acestui scurt comentariu nu este daca Guvernul Boc2 va cadea sau nu astazi la vot. Nu comentez aici nici daca e bine sau rau si nici cine castiga si cine pierde in urma zilei de astazi. Nu comentez nici care sunt sansele ca cei 32 de parlamentari UDMR sau cei 16 ai minoritatilor nationale sa  voteze pro sau anti Guvern. Nici daca vor fi cumparati suficienti parlamentari PNL si PSD pana la ora exercitarii votului, astfel incat sa reziste Guvernul Boc2 si ulterior votului pentru motiune. Nu voi comenta nici macar daca e bine sau rau ca Guvernul Boc2 sa ramana ca interimar pana dupa alegeri chiar si in cazul in care isi va fi pierdut sprijinul parlamentar real dovedit in urma unui vot pro motiune. Prestatia, mimica si discursul premierului, argumentele sale le-am urmarit aseara de la 23.00 pe Realitatea.  Alaturi de asta, am putut vedea un jurnalist, Robert Turcescu, invitat in emisiune, care s-a dovedit extrem de slab pregatit si fara stiinta de a pune in incurcatura un premier abil verbal chiar daca politicianist si demagog pur in esenta.  Emil Boc a venit cu lectia invatata si a refuzat sa iasa din recitalurile si diatribele proprii. Ursu a fost inegal in prestatie, exceland in unele momente si fiind complet depasit in altele. Turcescu a fost extrem de slab pe tot parcursul emisiunii cu una, doua incercari disperate de a puncta in dezbaterea cu un premier care a refuzat mai toata emisiunea sa raspunda la intrebari. Un Boc care a venit cu temele invatate din Victoriei si care a tinut-o una si buna toata emisiunea. De altfel mi s-a parut emblematica pentru analiza emisiunii, exprimarea premierului- ‘Ma intrebati ce doriti dumneavoastra si eu raspund ce vreau eu si ceea ce cred eu de cuviinta sa va raspund. Nu cad in cursele jurnalistilor.’ Adica un dialog al surzilor. Cea mai buna prestatie intre jurnalisti, singura care a pus in realitate probleme unui premier care a turuit doar ce a dorit el, a fost fara indoiala Oana Stancu. La ea s-a vazut ca s-a pregatit atat pentru emisiune cat si pentru confruntarea directa cu un politician care practica demagogia pura fara sa clipeasca.  Care exceleaza in demagogie si populism. In esenta, Emil Boc a facut fata asaltului, iar jurnalistii s-au cam facut de ras. Cu o singura exceptie. O exceptie insa fara suficienta forta pentru a demola discursul si argumentele destul de slabute, dar rostite raspicat,  ale premierului. Emil Boc a adunat puncte din confruntarea de aseara. Jurnalistii prezenti au dovedit ca sunt lipsiti de consistenta si argumentatie concludenta.

O floare de 32 de ani

‘Floare de Iris’ pe ‘Strada ta’ sau ‘Pe ape’ sau cu… ‘Trenul fara nas’, …’Baby’, ‘De vei pleca’ sa vezi o ‘Ultima toamna’ ‘La popas’ pentru ca ‘Frumusetea ta’ e si pentru ‘Cei ce vor fi’! ‘Sa nu crezi nimic’…sambata noaptea, pe la 1.00, pe TVR2, o emisiune excelenta-’Vremea chitarelor’ realizata de Doru Ionescu cu Marius Bodochi de Cluj. O emisiune care mi-a trezit amintiri si mi-a amintit de vinilurile ascultate in gimnaziu si mai ales in liceu, pe un pick-up vechi apartinand matusii mele. IRIS, Compact, Phoenix, Cenaclul Flacara, Sfinx, Voltaj si Holograf…ce tare sunau discurile baietilor astora! Abia asteptam sa vin de la scoala, sa fiu singur acasa si sa trezesc toti vecinii! Boxele pe birou si Paul Nemes, Ica Oniga, Tucu Hosu , Adi Vastag, Rares Marza…niste baieti de care nu mai stiu mai nimic acum. Sper sa fie bine cu totii! Erau baietii exceptionali. Visam la concertele lui Cristi Minculescu, Doru Borobeica, Walter Popa si Nelu Dumitrescu. Vara plecam la Costinesti unde speram sa prindem la Teatru de Vara sau la Tineretului un mare concert Iris, Compact Cluj sau Compact Bucuresti si Voltaj. Plecam si prin Vama dominata pe atunci de clujeni. Prima data am ajuns la Costinesti in vacanta dintre a VIII-a si a IX-a, dupa examenul de treapta. Dupa asta am fost 7 ani consecutiv la Costinesti, apoi inca doi ani si in ultimii ani deloc. Din pacate. Sincer, imi e dor de Costinesti, chiar daca mi s-a spus ca mai bine raman cu amintirile decat sa vad ce a ajuns… Am stat in gazda de vreo doua ori, am stat in cort, am stat la casutele de lemn de langa lac, am stat la casutele de piatra din spate de la ‘Ring’, am stat la vilele ‘Amiral’, la ‘Azur’ si, in sfarsit, dupa multi ani, la mult doritul ‘ Forum’. Acolo m-am imprietenit cu Doru Verban de la ‘Tineretului’ si cu Dan Bitman-doi ‘monstri sacri’ ai Costinestiului de odinioara. Daca erai in anturajul lor mi se parea pe atunci ca erai foarte tare. Tare de tot! Am dormit prin barcile salvamarilor, m-am iubit pe plaja la Epava, am asteptat rasaritul langa tot felul de june studente venite in vacanta de vara. Stiu ca eram mai tot timpul prin anul II de facultate, dar in realitate eram inca elev de liceu… Era al naibii de frumos! La vilele Coral, cele dinspre unitatea militara, am amintiri frumoase. Imi era foame mai tot timpul si mancam pizza proasta de la Ceas si dimineata Brenac la Obelisc. Ma bucuram cand eram invitat la masa de vreo studenta ce venise cu bani de acasa. Era frumos, plecam sa stau o saptamana sau zece zile si veneam acasa dupa o luna si ceva…, pana veneau ai mei si ma mutau cu ei la Neptun sau Mangalia. Atunci incepeam sa mai si dorm ca un om normal… Dar era atat de frumos pentru ca ascultam IRIS! Un IRIS cat toata adolescenta si studentia mea! ….azi noapte am cantat, i-am cantat Florinei si catelusei mele dragi Kara, acum, toate piesele fabulosilor de la IRIS ! Si mi-au dat lacrimile uitandu-ma singur la stele! Astept ca Mihai Godoroja cu Dorian Ciubuc sa scoata de pe vinilurile IRIS primele 5 albume, IRIS 1, IRIS2, IRIS3-’Nu te opri’, IRIS4 ale legendarilor pe care i-am ascultat apoi la DieselClub de atatea ori! Am sa le sugerez prietenilor mei, Mircea Buteanu de la Diesel sau lui Adi Munteanu de la Janis Stuf sa-i aduca in toamna asta la Cluj. Cristi Minculescu si-a revenit si pare chiar in forma din nou. Caut eu si sponsori, am sa-i rog pe colegii din presa sa ajute la promovare si poate vom petrece cu totii o seara magica de noiembrie… IRIS-’Nu te opri…te vom iubi mereu!’

Cititi presa zilnic?

Cum cititi presa? Pe print sau pe internet? Seara sau dimineata? Cam cate ziare cititi cu regularitate? Eu citesc de cele mai multe ori seara pe la 23.00 presa centrala pe net si dimineata la birou, intre 9.30 si 10.30 presa locala si din nou cea centrala pe print. Daca sunt plecat din Cluj, cum mi se intmpla extrem de frecvent in ultima vreme, citesc de cele mai multe ori dimineata varianta on-line atat a presei centrale cat si a celei locale. Ordinea accesarii: ZIUA de CLUJ, ZIUA, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Gandul, HotNews, Jurnalul National, Adevarul, Gardianul, Romania Libera, Ziarul Financiar, Can Can, Click, Libertatea, Gazeta Sporturilor si ProSport si bineinteles toate localele din Cluj. Cel mai atent citesc ZIUA de CLUJ, ZIUA, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Gandul si HotNews. Pe restul doar trec cu privirea si ma opresc la ce mi se pare interesant.  Imi amintesc cu mare placere de perioada cand eram elev de liceu si citeam Zig Zag, NU, Expres, Baricada, Expres Magazin si apoi de perioada studentiei cand citeam la Arizona cu Andi Boer, Florin Fesnic, Cata Baba, Sergiu Tara, Iulius Rostas, Edy Helwig, Doru Todorescu, Adi Magdea, Eugen Szabo si alti colegi:  Romania Libera, Adevarul si “22″, pe care le cumpara Catalin,   ZIUA, Cotidianul si Catavencu pe care le cumparam eu si Sportul Romanesc pe care il cumpara Andi…Era o perioada tare frumoasa!