Daca nu ati fost inca in Turcia, va rog s-o faceti atat pentru cateva zile in orasul de 12 milioane de locuitori, numit Istanbul, unul dintre cele mai spectaculoase orase ale lumii, cat si pentru o vacanta in Antalya-Belek, unde turcii au recostruit turistic o zona care demult, in istorie, a apartinut grecilor. Va recomand cu caldura hotelurile Calista Luxury Resort, Gloria Serenity, Gloria Golf Resort, Ryxos Premium, Cornelia DeLuxe si Cornelia Diamond si pentru cei care vor senzatii tari, Adam si Eva sau Kempinski Dome. Toate sunt hoteluri spectaculoase si beneficiaza de servicii la cele mai intalte standarde. Preferatul meu ramane Calista, care se afla pe malul marii (ca toate celelalte, de altfel) intre trei terenuri de golf – Karya, Sueno-Dunes si Sueno Pines.
Archive for the 'personale' Category
Page 2 of 3
Ieri, 29, a fost ziua doamnei Delia N., maine e ziua Stefaniei F., pe 6 e ziua sefului ei, Emil B., pe 1 e ziua Luminitei Silea deja un brand ZIUAdeCLUJ, pe 2 e ziua lui VictorP. fost jurnalist actual purtator de vorbe la Judet, pe 3 e ziua celei mai dragi Bunici, pe 8 e ziua Nasului SRS, pe 10 a micutului Sabin Rosca-Stanescu, apoi pe 11 e ziua lui Dan Motreanu, apoi pe 12 e a lui Florin Corcoz, fost Romania Libera, actual Realitatea Alba si Sibiu, pe 17 a prietenului Mihai Ranta, plecat acum la Marea Lavra de la Athos (se intoarce pana atunci), pe 17 e si ziua subsemnatului, pe 18 e Paulica N. si Liviut Florian, zis Flip cel mare, pe 19 e ziua Presedintelui. Al CJ Cluj. Si-or mai fi multi altii, dar oricum sunt deja multe fecioare in jurul nostru…Si inca nu au venit studentii…
Am hotărât să mă reapuc de scris pe blog. Nu acum – deocamdată sunt în vacanță. Dar voi reveni în curând. Între timp, vă place noul design ?
Derbiul derbiurilor, meciul meciurilor, El Clasico in varianta romaneasca, s-a desfasurat vineri seara pe Ghencea . Sau, ma rog, ar fi trebuit sa se desfasoare pentru ca ceea ce a fost acolo a semanat mai mult cu un meci de Liga a III-a decat cu un meci avand ca protagoniste doua dintre cele mai bune cinci echipe din Romania. Un meci urat, o atmosfera si mai urata in jurul stadionului si in tribune si o prestatie jenanta a finantatorilor celor doua echipe, Steaua si Dinamo. Faptul ca Gigi s-a dat din nou in stamba nu reprezinta o mare surpriza pentru nimeni, faptul ca Borcea a dovedit inca o data, pentru a cata oara(?!), ca este un panglicar jenant si un retardat, iarasi, nu mai mira pe nimeni, dar cel putin pe mine continua sa ma mire ca jurnalistii de la GSP TV si Antena 1 au intrat de bunavoie in mocirla in care cele doua personaje ’simbol’ ale fotbalului romanesc actual se misca cu atata gratie! Imediat dupa fluierul final al partidei dintre Steaua si Dinamo, jurnalistii Radu Naum si Cristian Geambasu au reusit sa-mi provoace o imensa sila prin modul in care l-au lasat atat pe saltimbancul din Pipera sa se desfasoare in voie timp de aproape jumatate de ora, cat si prin modul in care au ales sa comenteze prestatia TV a altor doua elemente de referinta ale fotbalului romanesc contemporan, Cristi Borcea si Vasile Turcu! Pentru cei doi distinsi confrati de breasla nu a contat ca elementul Borcea a incitat in spatele geamului de protectie din Loja Vip spectatorii prezenti la Tribuna 0 din Ghencea si nici faptul ca Becali elucubra in direct la o ora de maxima audienta! Singurul lucru care parea sa conteze pentru cei doi jurnalisti, de altfel talentati si decenti in alte situatii, era audienta posturilor GSPtv si Antena 1 la respectiva ora! Mi-au lasat un gust amar nu atat cei trei ‘retardati de serviciu’ din lumea fotbalului, cat mai ales cei doi colegi jurnalisti care au ales prostitutia in detrimentul calitatii!
Celebra strigare a vanzatorilor ambulanti de pe Litoral a daunuit din cate am auzit, alaturi de multe altele asemanatoare desi au dominat copios anii ‘80-’90! ‘Colorata maine-i gata!’ ‘Faceti poza cu maimuta!’ se mai aud si acum desi era digitalelor a alungat o mare parte din fotografii insotiti de animalute, personaje de desene animate, maimute sau lei dresati si barcute gonflabile. Mi-am amintit de bucuria pe care o simteam atunci cand tata ‘facea rost’ prin Sindicat de cate un bilet de 12 zile la Mare! La noua stea a litoralului de dupa ‘85 sa gasesti un bilet la Clabucet, Apolo, Miorita, Romanta, Dacia sau fitosul hotel Neptun era o realizare cel putin la fel de mare ca si cea de a reusi sa bei Pepsi sau sa mananci ciocolata chinezeasca de Craciun si Revelion! Daca mai reuseai sa obti si o masa la celebrul restaurant Insula sau in urma unei curtari acerbe a vreunei grase-sefa de sala la Calul Balan sau Ambasador sa obti o lada din acelasi Pepsi-simbol al capitalismului si bunastarii, puteai considera ca vacanta familiei a fost una regeasca sau mai pe intelesul actualei perioade, de 5 stele! Dar nu evocarea unei epoci din fericire apuse este scopul acestui mic text. In urma dezbaterilor din ultima vreme despre urbanism, arhitectura, arhitecti si ingineri mi-a venit in minte o amintire ce se repeta anual atunci cand alaturi de parintii si fratele meu ne deplasam spre Mare cu trenul. Plecand seara din inima Ardealului, undeva pe la 6 dimineata ajungeam sa trecem podul peste Dunare de la Cernavoda si atunci de fiecare data tatal meu, un inginer pasionat, ne trezea pentru a ne arata o minune a ingineriei si arhitecturii, vechiul pod dat in folosinta in 1895 al inginerului Anghel Saligny, cel ce studiase la Paris. Nu-mi amintesc exact pana cand dar stiu ca la primele vacante pe Litoral, inainte de a merge la scoala, am trecut Dunarea chiar peste splendidul pod strajuit de acea statuie de rosior, pod care acum se afla in conservare. Poate pentru a intelege cu exactitate ridicolul si penibilitatea in care se gasesc buna parte din arhitectii Clujului care de la austro-ungari incoace si-au batut in cea mai mare parte joc de fata acestui oras, ar trebui sa ne amintim doar de alte cladiri, monumente arhitecturale pe care parintii sau profesorii ni le prezentau in vacantele de vara: cladirea Cazinoului din Constanta, hotelul Rex din Mamaia, hotelul Belona din Eforie-Nord, complexul Panoramic-Belvedere-Amfiteatru din Olimp, hotelul Palas din Sinaia, castelul Peles cu Pelisorul, Foisorul, Ceramica, Economatul si vilele Sipot si Cavaleri, Biserica Neagra din Brasov, cladirile din jurul pietei Sfatului din Brasov si din vechiul cartier romanesc Schei, hotelul Orizont din Predeal, hotelul Alpin din Poiana Brasov alaturi de Belvedere din Cluj sau multe alte cladiri reprezentative pentru epoci diferite dar unite prin frumusete, functiuni si bun gust dainuind peste secole! La Cluj ce ne arata distinsii arhitecti agreati ai Epocii Boc?
Nu mi-am dorit niciodata sa scriu acest text. A venit vremea insa sa-i ascult pe cei foarte apropiati mie: Horia, Tavi, Florina si parintii mei. Am reusit sa duc alaturi de o echipa de oameni absolut senzationali un produs media de la zero pe primul loc in Cluj. La aceasta ora ZIUA de CLUJ este incontestabil numarul unu in randul cotidianelor clujene. Cu aproape 5.000 de vizite zilnic pe editia on-line, cu un tiraj de 3.500 de exemplare print pe editia de marti, miercuri, joi si sambata alaturi de 4.000 de exemplare print pe editiile de luni si vineri, ZIUA de CLUJ reprezinta un cotidian influent, puternic si foarte bine pozitionat pe piata de presa locala din Cluj. Ca bugete atrase de publicitate ZIUA de CLUJ este probabil pe locul doi dupa saptamanalul puternicului trust Mediapro, Clujeanul. Las in urma un ziar citit, respectat si temut. Un ziar excelent scris de oameni deosebiti si foarte talentati: Tavi, Mihai, Titus, Poe, Vasile, Cosmina, Luminita, Kristina, Alex, Tibi, Bianca, Ovidiu, Vlad, Monica, Theodora, Adrian si realizat de oameni admirabili, Silvia, Csaby, Suzy, Veronica, Eugen, Remus, David, Manuela, Traian, Lucian, Ionut si Bogdan. Am incercat sa ofer conditii salariale si de munca cat mai bune si mai ales am reusit sa conduc vreme de 4 ani un ziar care nu a avut datorii la nimeni si care si-a achitat salariile catre cei care l-au realizat si obligatiile catre stat permanent la timp sau chiar in avans. Lucru atat de normal de atfel dar atat de greu de realizat pe piata media. Sunt convins ca si incepand de maine conditiile vor ramane aceleasi deoarece sunt convins ca Sorin, Claudiu si Mihai vor avea grija de asta. Pana astazi am avut eu, bineinteles permanent impreuna cu ei. Tot incepand de astazi cele 34% de parti sociale care le mai detin in Clever Media, editorul ZIUA de CLUJ, sunt scoase la vanzare.
Singura mea legatura cu lumea presei va fi incepand de astazi doar editorialele pe care probabil voi continua sa le scriu pentru cei care-mi vor pune la dispozitie spatiu pentru asta, in presa locala, inclusiv ZIUA de CLUJ sau in cea regionala sau nationala. Cel mai mult imi va lipsi incepand de maine viata absolut unica de redactie, cu agitatia si unicitatea ei speciala si caramaderia fostilor mei colegi, dar in continuare prieteni, de la ZIUA de CLUJ. Multumesc pentru tot stimati colegi! Mult succes in continuare, stiu ca veti pastra stindardul sus!
Imi doresc sa ajung la Cluj de fiecare data cel putin la fel de mult cat imi doresc sa plec de aici cel putin la 2 luni. Sau la o luna? Atunci cand vin privesc orasul si locuitorii sai cu mult mai multa ingaduinta.
Primul popas – in afara terasei de acasa cu plante si flori pe care verific daca doamna Eva le-a ingrijit cu atentie cat am fost plecat – este la biroul de la Trend, unde rasfoiesc presa pe print adunata in perioada in care am lipsit si beau 3-4 cafelute scurte Illy, absolut exceptionale. Dupa asta scurte discutii cu colegii si o informare cu privire la evolutia relatiilor cu clientii fiecaruia si proiectele in care suntem angrenati. Aflu despre proiecte si clienti noi si despre licitatii care de cele mai multe ori le-am castigat in fata altor 3-4 agentii clujene. Dupa asta citesc cele mai importante 30-40 de email-uri, selectate de Andreea din cele peste 1500 pe care le-am primit in timpul cat am lipsit. Promit din nou ca voi participa si eu la meciurile de martea si dupa asta fac verificarea incasarilor si platilor pe care din fericire Horia mi le-a luat serios de pe cap in ultima vreme. Intre timp telefoane si programarea de intalniri cu toti cei carora le-am promis ca voi vorbi in timpul cat am lipsit. Astazi 12 intalniri, o emisiune in direct la TVR si programarea pe maine a inca 7-8 intalniri.
Dupa asta spre redactia ZIUA de CLUJ, locul unde ma simt ca pestele in apa. De obicei cand ajung acolo e tarziu si mare parte a colegilor sunt plecati spre casa. Dar Silvia e cu ochii in calculator ca un capitan la timona si tine relatia cu tipografia calda, acuzand totusi caldura din redactie, Csaby cere un ultim text pentru a inchide inca o pagina, pana atunci fumeaza inca o tigara, a 50 pe ziua respectiva, Suzy corecteaza sau pune diacritice la vreun nesuferit, Veronica se cearta cu cei trei photofantastici care uita sa-si arhiveze pozele, Jenu cel carcotas, Remus cel discret si vitezistul Davide. Poe scrie si trimite un dezastru printre dinti dupa ce vede un text cu 75 de greseli pe sfert de coloana si o poza nesemnata, Titus incearca sa ia vreo ultima pozitie de la vreun politician pseudo-ocupat si isi mananca pe la 7PM micul dejun, pranzul si cina, la pachet, pregatindu-se sa dea trimiterile de net dupa ce arunca un ultim ochi si pe Mediafax pentru a nu scapa cumva ceva, Mihai urla dupa texte, cere coltul zilei si mai are puterea sa spere inca ca va putea pleca in urmatoarele zile la 8PM acasa, Vasile e de obicei plecat la ora respectiva sau se pregateste sa plece dar isi directioneaza colaboratorii de pe telefon pe la evenimentele ce cad in Cluj din senin, Kristina intre doua convorbiri cu milionari si investitori nu uita sa arunce sageti otravite ca-si petrece prea mult serile in redactie, Cosminutza urla din coltul ei la ’snapanii’ din redactie, politica, administratie si anunta subiecte si editoriale devastatoare, Luminitza se declara o mare admiratoare a noului presedinte de la CJ si se bucura nespus ca are ocazia zilnica de a dialoga cu Apostu si Raimonda, fiind dispusa sa lucreze chiar si pe gratis(!?), Tibi ca un adevarat Jimy Hoffa nu uita sa acuze zilnic ‘talpa patronala’ pentru te miri ce, asteptand un Stuffstok cu multa Papa la Soni si beri La mitocanu, Monik da cu Bacul prin ziar intre doua vizite la templele intelectualitatii UBB, UMF, UTCN, UAD si asa mai departe, Oana intre doua poezii acuza canicula si administratile spitalelor clujene fiind cu ochii pe clinici, spitale si sanatatea clujenilor, Vlad inca incearca sa inteleaga cum a castigat PNG la Huedin, cum a pierdut PRM sansa de a intra in CL la doar 3 voturi si analizeaza sansele pe uninominal ale politicienilor clujeni in toamna parlamentarelor, Ovidiu studiaza piata hoteliera clujeana de ar putea cei de la Autoritatea pentru Turism sa-l ia direct reprezentant zonal pentru acordarea de stele, Bianca-biazofia intre Lali tiganul, constructii ilegale, inundatii, avioane intarziate si firme de paza transformate in sperietoare private mai are inspiratia sa intre in sala pentru a vedea Red Hot Chilli Peppers, nu ca altii pe terasa, Teo scrie cu gandul ca poate va reusi in cele din urma sa trimita textele exclusiv de pe la Insomnia, Alin spera ca pe Moina va rasari soarele visand la promovare si la momentul in care o unica echipa va administra alteia, tot de pe la Koloszvar, o duzina de goluri, asta dupa ce nu uita sa mai ceara pentru el si omul ce se ocupa de Deal inca o pagina in plus in ziar, Alex isi traieste clipa de fericire alaturi de Ando si ai lui cu gandul la cantonamentul tirolez si la imnul de Liga Campionilor, Tavi sta cu ochi pe Badea, omul Laptop, batranul kriptocomunist Cristoiu si ceilalti iubitori ai presedintelui nostru al tuturor si acuza valoarea prea mare pe care o are vila lui Hoffa intrebandu-se zilnic de culoarea b.k….or unor zine ale inspiratiei, Ana solicita semnaturi si hartii pentru orice, probabil si cand se saruta cu iubitul, Traian transpira cu ziarele in brate visand la o masina cu aer conditionat, Manuela stie ca e dorita zilnic de redactie, bineinteles ma refer la publicitatea ei cat mai multa si pana la ora 13.30 maxim! Sorin suna sa intrebe in continuare dupa 15 luni de patronat daca ziarul apare si sambata si unde si cand a aparut declaratia lui in ZIUA de CLUJ, pe care a dat-o unei distinse domnisoare jurnalist care inca nu stia ca plecase de vreo 5 luni de la noi la alta institutie media. Bine ca nu i-a promis si vreun premiu de fidelitate. Probabil e greu de crezut dar omul citeste ziarul lui la fel ca pe celelalte dimineata la cafea. Uneori are chiar surprize, mai mult sau mai putin placute.
Acum urmeza telefoane la ceilalti colegi de la Trend, cei de la Monitorizare ce stau cu ochii pe televizoare si computere intre 18.00 si 02.00. Si a fost prima zi de munca, urmeaza celelalte. E important ca nu am timp sa ma plictisesc.
Pana acum aveam mari dubii. Stiam ca e necioplit, daca nu chiar ghiolban autentic. Stiam ca e betiv, dar nu ca si-a baut complet mintile. Stiam ca e lipsit de onoare, dar nu ca e profund mitocan. Stiam ca are tendinte dictatoriale, dar nu ca imbratiseaza totalitarismul.
EXPRIMAREA aceasta, incepand cu titlul si continuand cu urmatoarele afirmatii scandaloase dar poate extrem de adevarate din pacate, nu ma caracterizeaza. Oricat de mult l-as antipatiza pe Traian Basescu, nu as putea folosi un asemenea limbaj nici macar in discutiile de cafenea cu prietenii. In scris sau in talk show-uri nici atat. Nu-l respect pe el ca persoana, dar respect institutia prezidentiala si in consecinta oricat de critic as fi la persoana sa, nu as incerca sa fiu si mitocan in acelasi timp. Dar asta seara am realizat ca, in realitate, Basescu si institutia prezidentiala sunt demne de un dispret total si ireversibil.
Dupa ce am primit telefoane si mesaje de la mai mult de 10 prieteni si prietene am intrat si eu sa vad ultima fapta care il duce pe Basescu dinspre grobianism spre totalitarism. Dinspre democratia neaosa de tip romanesc post decembrist spre dictatura reala de tip Phenian. Astazi , 12 iunie 2008, Romania traieste un moment de cumpana democratica. Colegii de la Cotidianul au publicat in exclusivitate lista neagra a jurnalistilor ce sunt monitorizati cu atentie de Basescu si a sa administratie prezidentiala in frunte cu pupincuristul de serviciu Catalin Avramescu, devenit sluga odioasa a Cotrocenilor. Incredibil, dar adevarat. In Romania relativ democratica a anilor de gratie 2007-2008, presedintele si aparatul sau se ocupa cu fisarea si urmarirea jurnalistilor care refuza obedienta. Detectati, fisati, urmariti si poate in mintea lui Zeus-marele carmaci, in curand anihilati! In lista copiata si publicata astazi de catre Cotidianul apar si doua nume din Cluj, Rares Bogdan si Octavian Hoandra. Adica subsemnatul si colegul, asociatul si prietenul meu drag, Tavi. Numele noastre figureaza alaturi de alte nume mult mai cunoscute in presa romaneasca: Cristian Tudor Popescu, Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, Victor Ciutacu, Miruna Muntean, Gabriela Vranceanu Firea, Sorin Rosca-Stanescu, Radu Tudor, Valentin Stan, Mircea Badea. Sinistru dar adevarat. Daca tot au cerut supravegherea noastra informativa inca din 2007, nu pot oare sa-mi spuna si cine ma suna de cateva luni cu ‘private number’ sa-mi spuna cate in luna si in stele? Poate ma ajuta nenea aia de la supraveghere? Nu ca as fi foarte curios, dar tare as vrea sa stiu. Sa ne supravegheze cat vor dar sa beneficiem si noi de pe urma acestor cheltuieli, nu ? Asa mi s-ar parea normal!
Nu-i asa ca Basescu si oamenii din jurul sau nu doresc puterea totala si discretionara in biata noastra tarisoara? Cu siguranta nu doresc sa ne demonstreze decat faptul ca sunt niste bieti viermi ce vor fi acoperiti mai repede decat credeau tocmai de putregaiul unui sistem pe care s-au chinuit in ultimii 2 ani sa-l impuna ca si alternativa cetatenilor Romaniei. Un sistem in care cine nu e cu noi, e impotriva noastra si unde dusmanul trebuie anihilat si scos din scena publica cat mai repede.
Aseara am avut parte de unul dintre acele gesturi care te fac sa te remontezi, sa lupti cu rutina, lenea, plafonarea, lipsa de reactie, platitudinea si pesimismul care te incearca in anumite momente ale vietii. Probabil pentru fiecare dintre voi, de-a lungul vietii, au fost momente cand nimic nu va scoatea dintr-o stare de lehamite generala si de lipsa de reactie fata de tot, toti si toate. Sunt momente cand realizezi ca eforturile tale pentru a schimba ceva in lumea care te misti nu au nici cel mai mic efect, iar rautatea, invidia si mitocania din societate te apasa cu un ranjet care te face sa crezi ca nimic nu se schimba in jur. Ei, tocmai in acele momente se intampla anumite lucruri care te incarca cu energie, care te fac sa lupti, sa te zbati si sa crezi ca inca ceea ce spui sau scrii are si efect. Cel putin in influentarea unor pareri. Tu (-eu ) de obicei crezi ca in bine.
(Ca o paranteza mai lunga) O, sunt departe de cei care inca isi inchipuie ca un articol, un editorial sau o opinie enuntata raspicat ‘pe sticla’ sau ‘in eter’ are un efect devastator si poate duce la ceva concret. De foarte multe ori noi scriem, noi dezbatem si tot noi sau eventual colegii de breasla ne asculta sau reactioneaza in vreun fel sau altul. Desi inca sunt destui jurnalisti care prefera sa viseze sau chiar sa creada ca ceea ce scriu ei cu convingere si pasiune chiar este extrem, extraordinar de important pentru cei din jur, politicieni, oameni de afaceri, reprezentanti din administratie, lucrurile in realitate sunt complet diferite. Si simple. De foarte multe ori ceea ce ei isi inchipuie ca este citit si analizat din primele ore ale diminetii, nu este nici macar cunoscut cu titlu informativ de cei care teoretic ar fi interesati direct de prezumtivul subiect. Foarte multi nici macar nu aud, cu titlu de zvon, ca s-a scris despre cutare fapt, lucru sau persoana undeva sau in alta parte. Aud inca jurnalisti care la fel ca actualii dinozauri de presa cu ani in urma, isi inchipuie ca ceea ce ei au scris sau exprimat a facut stricaciuni imense si dezordine in linistea vietii unora sau altora dintre mai marii zilei. Probabil ar fi insa extrem de surprinsi sa constate ca respectivii nici macar nu stiau ca jurnalistul respectiv a scris ceva sau a vorbit undeva despre acel ceva! De pea multe ori ne inchipuim cu totii din breasla asta deopotriva hulita si indragita, ca noi chiar contam in ‘economia’ politica, administrativa, financiara, investitionala, sportiva si asa mai departe a acestui oras. Sunt nevoit sa ma repet cu riscul de a supara cativa cavaleri-gladiatori a dreptatii, ….nu, nu dragii mei, nu contam decat in masura in care cineva are timp, chef si eventual interes sa ne bage in seama. Lucrurile merg de cele mai multe ori inainte exact cum cineva doreste sau are interes sa mearga. Ce scrie presa conteaza doar cu scop informativ si nu neaparat ca atitudine. Pentru ca si presa a evoluat si evolueaza, cum e si normal poate, spre a oferi informatii brute dar documentate si nu atitudini si judecati de valoare ale unor ziaristi care de prea multe ori au fost prost informati, nepregatiti, nedocumentati, neprofesionisti in abordare sau mai grav …ranchiunosi, rautaciosi sau chiar razbunatori si prosti de obsesivi. A apus de mult epoca ziaristului-inchizitie si cine nu intelege asta risca sa devina penibil pana si in ochii breslei. Iar bazaconiile de genul: ‘ma ce i-am tras-o lu’ ala’, ‘ce i-am facut’, ‘ce tare am fost si ce deranj am creat’ , ‘ca stiu eu!’, sunt puerile si tembele de-a dreptul! Poate ar fi cazul sa ne maturizam cu totii si sa intelegem ca nu suntem cu nimic superiori sau mai buni decat cei despre care tot scriem! Suntem cel putin la fel daca nu chiar de multe ori mai rai. Ar trebui de prea multe ori sa ne uitam la barna din ochii nostri cand aratam paiul din ochii unora si altora. Ma distreaza de-a dreptul cand vad cata importanta ne dam singuri, fara sa realizam ca in realitate suntem doar niste simpli slujbasi ai verbelor si adjectivelor, pacatosi si rautaciosi.)
Nu asta era ideea postului, dar mi s-a parut ca in ultimul timp unii din breasla isi inchipuie ca sunt detinatorii adevarurilor absolute, oameni fara indoieli si fara credinte, ci doar cu certitudini! Putina decenta si piosenie nu ar strica sa se raspandesca prin breasla, cred eu.
Acum despre lucrurile frumoase! Ieri seara la Sala Sporturilor m-am emotionat. Nu doar pentru ca peste 2.000 de oameni s-au strans sub culorile alb-negre si cu simbol’U'l in suflete sa-si vada favoritii, ci si pentru ca personal mi s-a intamplat un lucru foarte frumos. La meciul demonstrativ dintre fotbalistii si baschebalistii “Unicei Iubiri”, ce a avut loc pentru suporterii atat de pasionali si teribili de sub flamura alb-neagra, am asistat la un exemplu de civilitate si respect pentru performanta celor pe care probabil nimeni din aceea sala nu-i iubeste si nu-i va iubi vreodata! Dar le respecta performanta, evolutia si locul din campionat. Nu am auzit injuraturile ajunse celebre si nici scandarile atat de uzitate pana acum de ultrasii bianco-nerro, la adresa vesnicei rivale din Deal! Repet, nimeni dintre cei care au fost aseara in sala Horea Demian nu-i iubeste pe cei din Deal, dar civilizatia si bunul simt au invins. Cel putin aseara! Scandarile ‘anti-Deal’ au lipsit si asta a fost din punctul meu de vedere un semn de civilitate si maturizare a acestui oras. A Clujului. Noi trebuie sa incurajam doar pe cei pe care-i iubim si in care credem, chiar ca se pot si ne pot salva de la imensa rusine, fara sa dam atentie macar celorlalti. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Daca ne calca pe nervi sau bataturi in mod repetat, strangem randurile si reactionam, dar pana atunci nu! Sa aratam ca suntem altfel, suntem civilizati si iertatori.
PS Multumesc din tot sufletul acelui suporter al Universitatii, pe care il cunosc din vedere de mai mult timp, care a coborat din mijlocul galeriei pentru a-mi darui fularul de la gatul sau cu insemnele Unicei Iubiri! Multumesc mult si pentru cuvintele frumoase pe care mi le-a adresat atat mie cat si ziarului la care lucrez, respectiv blogului pe care scriu acum! Am fost atat de surprins si totodata emotionat incat nu am avut inspiratia nici eu si nici Mihai care era langa mine sa-l intrebam cum se numeste. Oricum pot sa-l asigur ca esarfa-fular inscriptionata cu ‘onoare-pasiune-respect-traditie’ si insemnele Universitatii este asezata la loc de cinste in biblioteca mea draga, iar la meciuri o voi purta cu maxima consideratie si mandrie! Haide “U”!
Ar trebui poate sa socotesc zilele in care nu reusesc sa intrezaresc Clujul (ma rog, Zorilor, Manastur si Gruia) de la mine din dormitor dimineata. Sunt cu siguranta cel putin egale cu cele in care soarele sau macar o lumina calda acopera orasul de pe Somes. Poate singurul motiv pentru care as accepta sansele oferite de Bucuresti, in ultimul timp tot mai numeroase, este cel de a trai intr-un oras cu mult soare. Sunt o persoana solara si ceata si umezeala pe care le-am avut pana la 18 ani in oraselul meu de provincie, iar in ultimii 15 ani aici in Clujul nostru drag, ma fac sa ma gandesc tot mai mult la o posibila plecare spre Dambovita. Muresul si Somesul datatoare de ceata pana si in unele dimineti din iulie sau august nu cred ca se vor schimba pentru mine. Iubesc soarele si prefer temperaturile de 40 de grade decat frigul si umezeala permanenta. Ca sa nu mai vorbesc de ploi. Cand eram copil si ma plangeam suparat de vremea din urbea natala, tatal meu imi explica ca sa ma linisteasca ca in Brasovul studentiei sale vremea era si mai pacatoasa pentru ca temperaturile erau tot timpul anului mai scazute decat media pe tara.
Cand ii mai vad si pe Tavi sau pe Dimi care abia se misca cu spatele anchilozat de umezeala, imi dau seama ca peste mai putin de douazeci de ani voi avea aceeasi soarta. Dar totusi ce ma fac, atata timp simt ca chiar sunt indragostit de orasul asta, cu toate pacatele sale climaterice si nu numai. Iubesc al naibii de mult orasul asta care simt cum a zbughit-o spre devenirea unei a doua capitale a tarisoarei. Se misca Clujul cu o viteza pe care acum 3-4 ani nici macar nu o intuiam. Cum sa plec de aici tocmai acum?! Bucurestiul ma deranjeaza enorm din cauza calitatii umane precare si a comportamentelor agresiv-mitocanesti care il caracterizeaza! Nu sunt un fanatic al ardelenilor superiori in tot si in toate pentru ca si noi cei din arcul Carpatic suntem infiorator de schimbati . Nici noi nu mai suntem ce am fost odata. Dar parca totusi aici cuvantul este cuvant, intelegerile se fac de cele mai multe ori pentru a fi respectate, iar lipsa de caracter, golania, mitocania si lipsa de fair play nu sunt atribute de apreciat la o persoana! Aici sa fi smecher nu inseamna sa dai tepe si sa nu fi prins sau repudiat de societatea in care te invarti. Parca mai avem o urma de bun simt si de morala. Nici noi pentru foarte multa vreme, dar mai avem. M-am intalnit in ultimii ani, de cand pasesc prin Bucuresti, cel putin o data pe saptamana, dimineata si ma intorc seara, cu multiple situatii in care oameni inteligenti, cultivati cu o imagine puternica in societate, nu respectau intelegeri facute inainte cu cateva zile sau ore. Sau altii care, chiar daca sunt oameni onesti si de cuvant, apreciau in discutiile la masa sau o cafea tot felul de personaje infioratoare si grotesti ale tranzitiei romanesti. Chiar daca stiau ca simpatizeaza niste lepre umane, simpatia catre acesti nenorociti nu si-o puteau infrana, pentru ca le aprecia spiritul smecheresc si puterea de adaptare si de a se ‘descurca’! De altfel pentru exemplificare este de ajuns sa privesti spre lumea fotbalului sau spre cea politica pentru a intelege ca cei care astazi se injura si se ameninta cu ochii injectati de ura, maine pot sa se imbratiseze si sa se declare cei mai buni prieteni! Nu mai intelegi nimic, decat ca fanariotii, tatarii, turcii, machedonii, slavii, grecii si alte natii ale pamantului, recunoscute pentru usurinta cu care tradeaza sau isi schimba simpatiile si credintele, au navalit si influentat decisiv lumea lui Bucur! Pacat. Bucurestiul are totusi o clima ce ar fi mai aproape de sufletul meu. Poate chiar si asa, cu toate pacatele sale, ar merita cativa ani din viata cuiva care ar vrea sa-si demonstreze ca poate razbi si in jungla infernala de acolo. Mai traim si mai vedem. Daca se ridica ceata ?
